vineri, august 14, 2009

Visare.

Pasărea colibri zboară puțin în fața mea, prin ceață. Îi pot desluși silueata pe fundalul alb lăptos al ceții dense. Dintr-un motiv pe care nu mi-l mai amintesc, trebuie s-o prind. Deodată, îmi apare în față un bărbat. "Dă-te la o parte. Nu vezi că încerc s-o prind?", îi spun.

"Nu e vina mea. Sunt blocat.", spune și-mi arată în jos -- stă pe un pătrat roșu. Acum observ că podeaua e formată dintr-o tablă de șah în alb și negru, iar căsuța pe care stă el e colorată în roșu. Cumva, știu că are dreptate. "Nu știam că mai respectă cineva regulile.", îi spun pe un ton neutru. "Doar noi, piesele. Vezi că te ajung din urmă.", îmi răspunde și arată în spatele meu.

Are dreptate, m-au urmărit tot timpul, iar acum câștigă teren în timp ce eu sunt prins în traficul tablei de joc. Și-am pierdut și pasărea colibri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.