duminică, august 30, 2009

Triumful mireselor.

Probabil cunoașteți fenomenul ducerii mireselor la Arcul de Triumf. Sigur, această practică durează de mult timp și, de câte ori trec pe lângă Arc și văd acolo agitație cu nuntași, mașini oprite aiurea și fotografi profesioniști angajați să "imortalizeze frumoasele amintiri", îmi propun să înfierez această practică pe sietch. Iată, a sosit și acel moment.

În țara condusă de mine (cu mână forte de dictator luminat), cunoscută sub numele de Gamenția, această practică s-ar pedepsi cu închisoare pentru 48 de ore pentru fericitul cuplu și amenzi foarte mari pentru ceilalți participanți. Vă asigur că dupa una, două aplicări ale legii s-ar potoli fenomenul de urgență. De asemenea, Poliția ar oferi o noapte cu adevărat de neuitat proaspeților înregimentați în celula de bază a societății.

Dar de ce mă deranjează atât de tare? Nu mai am loc de biciliști și de mirese? Am înnebunit? Ei bine, încă sunt întreg la minte, dar invadatul monumentului de către nuntași nu poate surveni decât pe o lipsă de respect generalizată pentru lege și pentru autoritatea statului. Pentru că e clar că furatul miresei și dusul ei sub un monument public care simbolizează victoria în Războiul de Independență e ilegală după legile în vigoare. Bunăoară, ce m-ar împiedica să mă duc să-mi sărbătoresc ziua de naștere cocoțat pe statuia lui Mihai Viteazu de la Universitate? Sau ce m-ar împiedica să fac petrecere cu lăutari în fața Teatrului Național? După logica tembelilor care-și duc viitoarele neveste să facă poze sub Arcul de Triumf, nimic.

În incheiere, țărănoilor veniți să-și pună pirostriile la oraș, sub Arc, nu le pot spune decât că e mai bine să stea să-și mănânce ardeiul umplut cu telemea în restaurantul de doi lei unde-și fac nunta, să bage mare pe manele de la 12 încolo și să ne lase în pace. Muriți! N-avem nevoie de voi prin oraș!

marți, august 25, 2009

Instantaneu.


L-am surprins pe Iuliu Caesar ieri prin parc. Iesise cu nepoteii, cred.

sâmbătă, august 22, 2009

Cine m-a iubit.

Sunt convins că mulți dintre cei trei cititori fideli ai sietchului și-au imaginat cât de "tare" ar fi să aibă parte de o partidă de sex oral în interiorul cinematografului. Sigur, cei trei cititori fideli sunt bărbați, pentru că oricum femeile se sperie de mine. Dar să revenim.

Ei bine, dacă v-ați închipuit că a avea parte de sex oral într-un cinema este în vreun fel excitant, vă pot asigura că nu e așa. În primul rând, dacă pe prietena ta nu o cheamă Magda Ciumac, șansele să te refuze sunt destul de mari. Să presupunem, totuși că o convingi că i-ar plăcea și ei sau că are un fetiș cu locurile publice. Veți constata foarte rapid că scaunele de la Mall nu sunt construite pentru așa ceva -- cotierele nu se rabatează, iar la picioare oricum nu ai loc. Sigur, cei care au făcut deja sex într-un Matiz s-ar putea simți în largul lor. Oamenii normali, însă ar putea fi stânjeniți de lipsa spațiului.

După cum am învățat de mici, cu voință totul se poate. Astfel, ajungem la cea de-a treia și cea mai mare problemă. Dacă ai convins-o, reușește cumva să treacă peste cotiere și să fie invizibilă pentru cocalarii care oricum nu se uită la film, ai putea avea surpriza foarte neplăcută ca fix în momentul în care ești pe cale să termini pe marele ecran din fața ta să fie un prim plan cu Leonardo di Caprio. Suficient să spunem că imaginea aceasta ți se va întipări pe retină. Nu vei mai putea savura vreodată o partidă de sex oral. Și nu te vei mai putea uita la Titanic fără o erecție.

Deci, copii, nu faceți sex oral la cinematograf.

miercuri, august 19, 2009

Iar se salvează planeta.

Băieții (și fetele, cred) ecologiști și foarte vocali din ultimul articol despre bicicliști s-au hotărât să salveze iarăși planeta printr-o plimbare nocturnă.

Ca de obicei, nu pot decât să-mi exprim îngrijorarea că unii dintre ei ar putea ajunge pe capota unui Q7 mai grăbit să ajungă în club sau ar putea participa (ca ornament pe capotă) la o cursă între șmecherașii capitalei. Nu pot decât să-i sfătuiesc să nu uite să-și pună chestii reflectorizante pe ei, să meargă cât mai departe de mașini, să se asigure și să nu treacă pe roșu (așa cum fac de obicei).

Totuși, pentru a nu incheia fără și câteva înjurături, nu pot să nu relatez cum am salvat, iarăși, un biciclist și un scuterist de la moarte sigură. Ca în filmele cu Stan și Bran, biciclistul încerca să depășească scuterul, care probabil a ținut să arate că el e motorizat și a accelerat. Una peste alta, cei doi mergeau în paralel pe banda întâi, imediat după o curbă (undeva pe Barbu Văcărescu), iar eu veneam grăbit din spate. Norocul lor e că Italianca are frâne vârtoase și eu sunt mai atent de felul meu. Asta și faptul că era zi, deci i-am văzut pe amândoi la timp. Dar dacă era o Dacia papuc care transporta termopane? Mai oprea? Nu mai oprea.

În concluzie, dragi bicicliști, scuteriști și alți "-iști" pe două roți, cu viteză redusă și atenție non-distributivă: ia mai mergeți voi și cu autobuzele, că e mai sigur. Sănătate!

marți, august 18, 2009

Coincidență.

Formez numărul de telefon. Îmi răspunde cineva.
"Irina?", întreb eu.
"Da. Cine e?"
"Sunt Cos. Îmi dai și mie numărul de telefon al lui X?"
"...Pe cine cauți la telefon?", mă întreabă circumspect.
"Pe Irina M."
"Eu sunt Irina P."
"Înseamnă că am greșit."
"Așa s-ar zice."
"O zi plăcută."
"Asemenea."

sâmbătă, august 15, 2009

Spălătorie auto.

Una dintre cele mai bune spălătorii auto la care-am dus-o pe Italiancă este pe Șos. Sisești și are o copertină galbenă. Îmi place că au foarte mare grijă de mașină, o bibilesc și o curăța temeinic, nu doar de ochii lumii. Altă chestie care-mi place e că, de când merg eu acolo, de vreun an, sunt consecvenți privind calitatea -- nu mi s-a întâmplat să nu fiu mulțumit. Singurul dezavantaj e că durează cam mult, tocmai din cauză că sunt oamenii atenți. Deci, dacă vreți o spălare bună pe zona de nord, la vreo 27 de lei interior și exterior, aveți harta mai jos.


View Larger Map

vineri, august 14, 2009

Visare.

Pasărea colibri zboară puțin în fața mea, prin ceață. Îi pot desluși silueata pe fundalul alb lăptos al ceții dense. Dintr-un motiv pe care nu mi-l mai amintesc, trebuie s-o prind. Deodată, îmi apare în față un bărbat. "Dă-te la o parte. Nu vezi că încerc s-o prind?", îi spun.

"Nu e vina mea. Sunt blocat.", spune și-mi arată în jos -- stă pe un pătrat roșu. Acum observ că podeaua e formată dintr-o tablă de șah în alb și negru, iar căsuța pe care stă el e colorată în roșu. Cumva, știu că are dreptate. "Nu știam că mai respectă cineva regulile.", îi spun pe un ton neutru. "Doar noi, piesele. Vezi că te ajung din urmă.", îmi răspunde și arată în spatele meu.

Are dreptate, m-au urmărit tot timpul, iar acum câștigă teren în timp ce eu sunt prins în traficul tablei de joc. Și-am pierdut și pasărea colibri.

miercuri, august 12, 2009

București, să trăiești.

Frunzărind prin presa de astăzi, dau peste trei știri de interes pentru bucureșteni: se face o platformă de skateboarding de jumătate de milion, se instalează ceasuri suflate în aur de vreo 700.000 de euro și se asfaltează la preț de autostradă. Între timp, domnul Oprescu stă numai la cazare de cinci stele, pe banii primăriei. Pe o durată de 15 luni. Și o chitanță de 200 de mii. De euro.

Acum, după ce v-am inundat cu legături către articole din ziarele domnului Vântu, ar trebui să și comentez. Dar ce v-aș putea spune mai mult decât s-au chinuit jurnaliștii? Că tocmai ce m-am certat cu bicicliștii pentru că nu au și ei niște piste decente? Că tocmai ce n-am găsit loc de parcare pentru Italiancă? Ori, poate să-i dau înainte cu gropile care-i strică suspensiile zilnic? Nu! Toate acestea sunt probleme minore comparativ cu nevoia stringentă a bucureștenilor de a afla cât e ceasul foarte precis, în timp ce fac o săritură cu skateboardul peste asfaltul care costă cât un kilometru de circuit de F1.

Mori și tu, Oprescule! Mori și lasă-ne. Și muriți și voi, ceilalți pretendenți la titlul de primar, c-ați fi făcut la fel.

marți, august 04, 2009

Bicicliști în București.

Mie-mi place să merg cu mașina. Am mașină și merg cu ea zilnic. Nu e o mașină mare, nu e o mașină poluantă, e o mașină frumoasă și cu personalitate și pe care o ador.

Altora, nu le plac mașinile. Sau le plac, dar sunt prea alternativi și hipioți ca să le folosească și merg pe biciclete. Să fie sănătoși. Sau nu. Ideea de bază e că pentru noi, oamenii normali și aliniați societății în care trăim, bicicliștii sunt enervanți. Dacă ești în mașină și vehiculul pe două roți cu tracțiune umană se află pe carosabil, ești nevoit să strângi din buci până-l depășești, să te bagi puțin pe banda din stânga și să te rogi Domnului să nu cadă ăla peste tine. Dacă mergi pe trotuarul și-așa aglomerat și incins, pac!, te claxonează un ecologist că-i folosești pista de bicicletă pusă pe 70% din spațiul destinat ție.

"Dar ce-ai, bre, nu mai ai loc de bicicliști?", vor spune unii. Sau "În toate țările civilizate se merge pe bicicletă, țăranule!", îmi vor arunca superior în față cititorii mai umblați decât mine. De acord cu voi, dar oamenii ăia străinezi merg pe biciclete pentru că au pe unde, ceilalți oameni sunt obișnuiți cu ei și să nu uităm că merg mai disciplinat decât ai noștri.

Una peste alta, v-ați prins că mă enervează bicicliștii. Eh, ca să-mi confirme părerea, niște hipioți (că altfel nu le pot spune) care n-au ce face s-au hotărât să meargă până la capăt și să facă o plimbare nocturnă prin centrul orașului, evident, pe biciclete. De-abia aștept să-l văd pe Bucurenci la știri ridicând în slăvi evenimentul, spunând că astfel salvează lumea. De-abia aștept să văd norul de automulțumire că "salvăm planeta" ridicându-se dintre participanți.

Din păcate, ca ființa umană, nu pot să nu-i avertizez pe temerari de faptul că s-ar putea să ia contact direct și deosebit de brutal cu cel puțin o grilă de X6, Q7 sau Touareg sau, dacă au noroc, ar putea să aibă plăcerea de a-l întâlni pe Poponeț, tocmai ieșit din club cu Ferrari-ul său. Să-l întâlnească la spitalul de urgență, ca bolidul nu iartă și la asigurări, că Poponeț nu uită.

V-aș ura tradiționalul "muriți", dar văd că de asta vă ocupați singuri.

Ulterior: Pentru că am primit reproșuri de la persoane avizate -- "muriți" de mai sus nu înseamnă că doresc moartea cuiva. E un fel de înjurătură cu circuit închis. Cum spuneam și mai sus, chiar mă preocup puțin să nu dau cu mașina peste ei, săracii. Din păcate, alții s-ar putea să fie mai puțin atenți.