miercuri, mai 20, 2009

Girofarele poporului!

Rubrica "Girofarele poporului" debutează astăzi cu o scrisoare de la JediMind. S-o citim:

Mama are nevoie de pasaport.
OK. Lucrurile sunt simple. Avem internet, ne luam informatiile de acolo.
Ce gasesc pe site-ul ministerului mi se pare cam ambiguu, mai bine fac o plimbare pina la sectia de politie.
Intru intr-un hol pavoazat cu zeci de afise, din care unele ingalbenite de vreme, altele rupte, altele mizgalite. Incerc sa-mi folosesc intuitia, imi amintesc si ce am citit pe site, coroborez si scot o lista cu actele necesare la depunerea cererii de pasaport. Sunt mindra de mine, totusi, parca ma incearca o neliniste. Il abordez pe ofiterul de serviciu.
- Fiti amabil, mi-am notat care sunt actele necesare pentru obtinerea unui pasaport, formularul il pot lua de pe site-ul dvs., credeti ca mai e nevoie...
- Intrati la fete, ma intrerupe el.
- N-as vrea sa mai deranjez...
Imi face un semn plictisit cu mina catre usa "fetelor".
Intru intr-un birou prost luminat, unde o functionara imi intinde un formular si-mi repeta lista pe care o stiu deja.
Plec, acum sigura de mine.
....................
Astazi, mama vine de la Snagov cu toate actele aranjate constiincios, de Dinutu, intr-un dosar. E o zi torida, dar nu-mi fac griji, vom termina repede.
La sectia de politie, pasim cu stingul.
Dinutu a uitat sa completeze o initiala pe formular, iar eu nu am la mine pixul "corect". Nu-i nimic, suntem salvati! Recunosc in mina functionarei modelul de pix pe care-l foloseste Dinutu la birou, de ani de zile. O rog sa mi-l imprumute putin. Nu poate. Nu vad ca e pixul ei si ca trebuie sa scrie cu el? Poate colega...
Colega se ridica agale de la birou si mi-l aduce pe al ei. Completez initiala. In tot acest timp, functionara bate cu pixul, ritmic, pe birou. Apoi, continua sa rasfoiasca actele. O vad ca priveste uimita ceva si inima-mi ingheata in piept.
- Ce-i asta? Ia vino, draga, sa vezi!
Ma uit si eu, gata sa-mi cer scuze, desi nu stiu inca de ce.
Cele doua privesc chitanta cu care am achitat taxa pentru obtinerea pasaportului.
Functionara "mea" ma priveste incriminator.
- Ce-i cu chitanta asta, de ce arata asa?
- E platita la CEC Snagov, ingaim eu...
- Pai asa spuneti! Nu pot sa va primesc actele! mi-o reteaza scurt si se apuca sa taie cu foarfeca formularul la care Dinutu, mama si eu am muncit pret de citeva minute.
Sunt pierita.
- De ce nu puteti sa le primiti?
- Pentru ca MIE imi trebuie chitanta de Bucuresti.
- Pai, banii nu ajung in acelasi cont?
- Nu stiu, donsoara, mergeti dvs. pe Nicolae Iorga, poate acolo rezolvati.
In caldura torida de afara, in masina, eu, mama si fratele meu incercam sa luam decizia corecta. Mergem "pe Nicolae Iorga" sau cautam in Floreasca un CEC unde sa platim o noua taxa si sa avem, in sfirsit, chitanta corecta? E vorba de aproape 100 ron. Invinge traficul din Bucuresti. La CEC-ul din Floreasca, asteptam o jumatate de ora (timp in care completez un nou formular), dar in sfirsit, avem chitanta!
La sectia de politie, transpirata, cu mama deja simtindu-se rau, privesc neincrezatoare lacatul mare de pe usa biroului. Ma uit la ceas. E aproape 4. Programul e pina la 6. Nu se poate! Ba da!
Ma duc la ofiterul de serviciu. Vorbeste la 2 telefoane. E impacientat. Ceea ce aude in receptor e foarte important. Nu indraznesc sa-l intrerup. Trece un sfert de ora. O usa se deschide, in capatul holului, si apare functionara "mea", tirind pe linoleumul murdar niste papuci "de birou" si scurgind un castron pe care, probabil, tocmai l-a spalat.
- Vreti sa depuneti acte? ma intreaba cu un glas taraganat. (Se face ca nu ne cunoaste.) Vin imediat.
Asteptam un sfert de ora in fata usii cu lacat.
Vine si functionara.
- A, dvs. sunteti cei care n-ati platit.
- Ba da, dar nu aveam chitanta corecta!
Nu gusta.
Rasfoieste din nou dosarul, ca data trecuta. Am un presentiment.
Intr-adevar, se opreste.
- Imi pare rau, dar copia de pe buletin trebuie sa fie A4. Scrie si pe usa!
Mama nu mai rabda:
- A fost A4! Dumneavoastra ati taiat-o, cu foarfeca!
- Am taiat-o pentru ca asa trebuia!
Se uita la mine, cu mama n-are ce vorbi.
- Mergeti dvs. va rog si faceti o copie A4.
Ma gindesc o fractiune de secunda daca n-ar putea face chiar ea copia, in sectia de politie, intr-un birou. Biziitul insistent al unei muste prinsa intre doua geamuri murdare ma face sa renunt.
Voi adopta o tactica defensiva.
- Puteti, va rog, sa-mi recomandati un loc unde as putea obtine copia?
- Sigur! Iesiti in strada, faceti dreapta, apoi stinga, mai mergeti putin si apoi o sa vedeti niste baieti cu un magazin de calculatoare. Sunt draguti, va fac ei o copie.
Plec. Nu mai cuget, nu mai exist.
Peste citeva minute o aud pe mama in urma mea, strigindu-ma.
Ma intorc, ma uit la ea. A alergat (are 67 de ani). E livida.
- Nu te mai duce, nu mai e nevoie!
Grijuliu, Dinutu mai pusese o copie in dosar (functionara n-o observase...). A4, bineinteles. Ma gindesc cu duiosie la el.
Respir usurata.
Ce-a fost mai greu a trecut. Trecem la fotografie.
Se dovedeste ca m-am inselat. Mama nu stie sa stea corect la fotografiat. Functionara foloseste un soft modern, se uita la monitorul computerului din ce in ce mai nemultumita (parca dezgustata...).
- Pentru Dumnezeu, tineti capul drept! Nu asa! Barbia mai la dreapta! (La aceasta indicatie tresar.) Barbia am spus, nu capul!!
Simt, pe calea undelor, ca mama e disperata si-mi cere ajutorul. Nu ma uit la ea. Nu pot s-o ajut.
Dar functionara e din ce in ce mai crunta. A facut o serie de 3 fotografii si nu e multumita de nici una (desi indicatia: Barbia, nu capul! am auzit-o clar de 3 ori).
Cade pe ginduri...
- Stiti ceva, ia scoateti ochelarii, ca reflecta lumina.
Urmeaza o noua serie de fotografii. Acelasi dezgust, aceleasi indicatii.
A terminat, in sfirsit. Ne da un biletel cu care mama, personal, sa vina sa ridice pasaportul. Programul e altul decit cel pe care-l notasem. (S-a schimbat intre timp?)
Zilnic, de la 13 la 14 si de la 18 la 19.

Un comentariu:

Alex A. spunea...

wtf? e pe bune? si eu am avut parte de acrituri, dar cred ca am o mutra tare simpatica, ca la primul cuvant (de cele mai multe ori respectuos si dulce) si o mima de copil inocent le am la degetul mic ;)

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.