vineri, aprilie 03, 2009

Deodorant.

Astăzi sunt cu Italianca la revizie. Drept urmare sunt obligat sa stau într-o sală de așteptare. Din fericire, ei au WiFi și eu am laptop -- o combinație de succes. Din păcate, sunt și alți oameni prezenți în spațiul meu vital, lucru care mă indispune în orice condiții, cu atât mai mult cu cât unul dintre personaje pute a transpirație la modul cel mai crunt posibil.

N-are rost să fiu ipocrit, ni se întâmplă tuturor să mai fim învinși de mirosuri. Totuși, chiar dacă nu mă spăl și nu mă deodorez o zi întreagă și nu pot atinge culmile extreme ale olfactivului, așa cum prietenul nostru o face. De aici nu pot deduce decât că problema sa merge mai departe decât o simplă scăpare într-o dimineață sau un duș nefăcut că ești prea obosit. Nu, maimuța dotată cu mașină de lângă mine practică sportul nespălatului și neparfumatului zilnic. Mă uit mai bine și-i văd, pe lângă alte ghiuluri, și verigheta. Maimuțica mirositoare are și o consoartă pe care o îmbrățișează când se duce acasă, ba probabil că dorm și împreună. Cum? De ce? Nu s-or simți unul pe celălalt?

Câteva clipe, jonglez cu ideea de a-l întreba de ce nu se spală. Cum aș putea să-l abordez? Oare vorbește aceeași limbă ca și mine sau suntem doi străini perfecți, fară niciun punct comun? Mai cumpănesc puțin și-mi dau seama că ar fi o greșeală să-l abordez. Probabil s-ar simți amenințat și nu ar putea înțelege curiozitatea strict academică pe care o nutresc în acest moment. Într-un fel, chiar suntem străini -- deși înțelegem amândoi aceleași cuvinte, nu le înțelegem la fel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.