sâmbătă, noiembrie 07, 2009

Țintit.

Î: Care-i filmul porno preferat al inginerilor geodezi?
R: RineXXX!

joi, octombrie 08, 2009

duminică, septembrie 27, 2009

Skate zile 'oi avea...

Nu știu cum se face, dar nu prea am treabă des prin centru. Iar dacă ajung în centru, mă învârt pe la Romană. Astfel, plimbatul pe la Universitate se întâmplă mai rar. Cum, necum, vineri seara o ardeam studențește pe la fântână.

Tocmai ce dădeam să plec spre Batiștei când îmi atrage atenția un obiect străin de meleagurile acelea. Mă întorc mai bine și dau fix de "Monumentul skater-ului anonim". Imediat ce mi-am revenit din șocul inițial, mă apuc să studiez mai bine "forma de artă". Un individ pe un skateboard, cu un picior în ghips și o cârjă în mâna dreaptă se holba undeva în zare, spre TNB.

Sigur, acum toată comunitatea de băieței de liceu cu tuburi de graffiti într-o mână, role în picioare și caș la gură vor sări că ei de ce să nu merite un monument? În fond, testiculele trase printr-o țeapă au propria lucrare în București. Adevărat, n-am ce zice, dar parcă mai bine un testicul găurit decât un mucos în cârje. Măcar coiul înălțat către cer simbolizează lupta unor oameni pentru libertate. Da, este înjositor și jignitor, dar măcar sunt trecute numele lor acolo și chiar dacă implementarea e cretină, intenția e bună.

Puștanul pe placă nu reprezintă altceva decât pe sine, iar un dobitoc de 15 ani plin de pierce-uri și cu un viitor strălucit ca vânzător de cartofi prăjiți la McDonald's nu mi se pare prea demn de un monument. Și chiar dacă în goana noastră către mulțumirea tuturor națiilor am avea nevoie de un astfel de monument, nu cred că locul în care s-a luptat pentru libertate de mai multe ori e tocmai potrivit. În Herăstrau, la skateri acasă de ce n-au așezat monumentul? Pentru că Oprescu e cretin, de-aia!

Muriți, primarilor și consilierilor, O! recipiente fără sfârșit de șpagă! Muriți și lăsați-ne în pace!

marți, septembrie 22, 2009

Momente.

Toți avem zilele acelea epice, pe care le ținem minte toată viața și care primesc îmbunătățiri de fiecare dată când le povestim. Primul sărut, întâlnirea perfectă, croaziera romantică și buchetul de trandafiri, petrecerea aceea nebună al cărei suflet ai fost, o noapte de băută după care ai plecat cu fata cea mai frumoasă acasă.

Totuși, e interesant cum, câteodată nu poți uita anumite momente fără nicio însemnătate aparentă. Chiar dacă nu mai ții minte lucruri sau zile importante, îți poți aminti o imagine pe care ai văzut-o acum doi ani sau tonul vocii unei persoane.

Cu ce te afectează atât de mult fata care tremură înfășurată într-o haină pe care o poți descrie în detaliu? Ce anume din felul în care își fuma țigara s-a gravat undeva într-un colț de creier? Mai mult ca sigur ea nici n-ar știi despre ce îi vorbești dacă i-ai povesti. Cum poate o ieșire banală, plictisitoare și anostă alături de prieteni să-ți rămână arsă pe retină în detalii agonizante? Sau privirea pe care mi-ai aruncat-o atunci, știi tu...de fapt, nu știi și nici nu-ți vei putea aminti vreodată, iar eu nu am cum să ți-o descriu, pentru că nici eu n-o am pusă deoparte în cuvinte. O știu pur și simplu, așa cum a fost ea atunci.

Probabil e vorba de starea de bine. Nu bine pentru că așa ar fi normal sau bine pentru că ți-ai luat porția de endorfine. Nu, bine pentru că te simți cu adevărat împăcat și simți că atunci, în secunda aceea și doar atunci ești la locul tău în Univers. Atomii care te formează, sufletul care te animă și-a ocupat o fracțiune de secundă poziția confortabilă. Apoi te-ai mișcat iar și ți-a scăpat momentul.

sâmbătă, septembrie 19, 2009

Sâmbătă dimineața.

Sâmbătă dimineața, ora 07:30. O oră necurată pe care nu am prins-o foarte des. Ca orice om normal, dormeam, când Pac! mesaj pe telefon. Mă ridic dintre perne, dau gagicile și cocaina într-o parte și citesc mesajul crezând că este alt booty-call disperat. Ei bine, nu! Un număr pe care nu-l am în agendă mă anunță într-un limbaj de internaut cretin ceva despre "nevasta sărbătorită".

E clar că nu pe mine mă caută, îmi zic. Totuși, pentru posteritate răspund și eu cu un mesaj în care admonestez ușor respectiva persoană că m-a trezit și-i explic că n-am înțeles despre ce e vorba. Nu are rost să relatez întreaga conversație, e suficient să spunem că la un moment dat s-a aruncat termenul "bădăran" în direcția mea. Ba mai mult, pentru că cele două fotomodele pe care le aveam în pat mi-au ocupat locul și nu mai aveam unde să adorm, am și sunat la numărul respectiv pentru a clarifica situația. Nu mi-a răspuns nimeni.

Ce om normal la cap dă mesaje la ora 07.30 dimineața într-o sâmbătă? Cine? Probabil același om care va primi mâine dimineață și în cursul nopții sute de mesaje și apeluri de la mine. It's on, bitch!

P.S. Pentru a păstra discuția în registrul adevărului, trebuie să menționez că respectivul/respectiva căuta pe Cosmin și de-asta am insistat să ajung la soluția problemei, crezând că pot fi de ajutor cuiva. Iată, încă o data - Facerea de bine, futere de mamă.

joi, septembrie 10, 2009

Ca ieri, ca azi, ca intotdeauna.

„Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot”.

Mihai Eminescu
scris în "Românul află că…" , Timpul, 25 octombrie
1878


luni, septembrie 07, 2009

Încredere.


Dormi liniștit, Ministerul veghează pentru tine.

marți, septembrie 01, 2009

Mariaj.

- Co*ie, mă-nsor!
- Îmi pare rau.

duminică, august 30, 2009

Triumful mireselor.

Probabil cunoașteți fenomenul ducerii mireselor la Arcul de Triumf. Sigur, această practică durează de mult timp și, de câte ori trec pe lângă Arc și văd acolo agitație cu nuntași, mașini oprite aiurea și fotografi profesioniști angajați să "imortalizeze frumoasele amintiri", îmi propun să înfierez această practică pe sietch. Iată, a sosit și acel moment.

În țara condusă de mine (cu mână forte de dictator luminat), cunoscută sub numele de Gamenția, această practică s-ar pedepsi cu închisoare pentru 48 de ore pentru fericitul cuplu și amenzi foarte mari pentru ceilalți participanți. Vă asigur că dupa una, două aplicări ale legii s-ar potoli fenomenul de urgență. De asemenea, Poliția ar oferi o noapte cu adevărat de neuitat proaspeților înregimentați în celula de bază a societății.

Dar de ce mă deranjează atât de tare? Nu mai am loc de biciliști și de mirese? Am înnebunit? Ei bine, încă sunt întreg la minte, dar invadatul monumentului de către nuntași nu poate surveni decât pe o lipsă de respect generalizată pentru lege și pentru autoritatea statului. Pentru că e clar că furatul miresei și dusul ei sub un monument public care simbolizează victoria în Războiul de Independență e ilegală după legile în vigoare. Bunăoară, ce m-ar împiedica să mă duc să-mi sărbătoresc ziua de naștere cocoțat pe statuia lui Mihai Viteazu de la Universitate? Sau ce m-ar împiedica să fac petrecere cu lăutari în fața Teatrului Național? După logica tembelilor care-și duc viitoarele neveste să facă poze sub Arcul de Triumf, nimic.

În incheiere, țărănoilor veniți să-și pună pirostriile la oraș, sub Arc, nu le pot spune decât că e mai bine să stea să-și mănânce ardeiul umplut cu telemea în restaurantul de doi lei unde-și fac nunta, să bage mare pe manele de la 12 încolo și să ne lase în pace. Muriți! N-avem nevoie de voi prin oraș!

marți, august 25, 2009

Instantaneu.


L-am surprins pe Iuliu Caesar ieri prin parc. Iesise cu nepoteii, cred.

sâmbătă, august 22, 2009

Cine m-a iubit.

Sunt convins că mulți dintre cei trei cititori fideli ai sietchului și-au imaginat cât de "tare" ar fi să aibă parte de o partidă de sex oral în interiorul cinematografului. Sigur, cei trei cititori fideli sunt bărbați, pentru că oricum femeile se sperie de mine. Dar să revenim.

Ei bine, dacă v-ați închipuit că a avea parte de sex oral într-un cinema este în vreun fel excitant, vă pot asigura că nu e așa. În primul rând, dacă pe prietena ta nu o cheamă Magda Ciumac, șansele să te refuze sunt destul de mari. Să presupunem, totuși că o convingi că i-ar plăcea și ei sau că are un fetiș cu locurile publice. Veți constata foarte rapid că scaunele de la Mall nu sunt construite pentru așa ceva -- cotierele nu se rabatează, iar la picioare oricum nu ai loc. Sigur, cei care au făcut deja sex într-un Matiz s-ar putea simți în largul lor. Oamenii normali, însă ar putea fi stânjeniți de lipsa spațiului.

După cum am învățat de mici, cu voință totul se poate. Astfel, ajungem la cea de-a treia și cea mai mare problemă. Dacă ai convins-o, reușește cumva să treacă peste cotiere și să fie invizibilă pentru cocalarii care oricum nu se uită la film, ai putea avea surpriza foarte neplăcută ca fix în momentul în care ești pe cale să termini pe marele ecran din fața ta să fie un prim plan cu Leonardo di Caprio. Suficient să spunem că imaginea aceasta ți se va întipări pe retină. Nu vei mai putea savura vreodată o partidă de sex oral. Și nu te vei mai putea uita la Titanic fără o erecție.

Deci, copii, nu faceți sex oral la cinematograf.

miercuri, august 19, 2009

Iar se salvează planeta.

Băieții (și fetele, cred) ecologiști și foarte vocali din ultimul articol despre bicicliști s-au hotărât să salveze iarăși planeta printr-o plimbare nocturnă.

Ca de obicei, nu pot decât să-mi exprim îngrijorarea că unii dintre ei ar putea ajunge pe capota unui Q7 mai grăbit să ajungă în club sau ar putea participa (ca ornament pe capotă) la o cursă între șmecherașii capitalei. Nu pot decât să-i sfătuiesc să nu uite să-și pună chestii reflectorizante pe ei, să meargă cât mai departe de mașini, să se asigure și să nu treacă pe roșu (așa cum fac de obicei).

Totuși, pentru a nu incheia fără și câteva înjurături, nu pot să nu relatez cum am salvat, iarăși, un biciclist și un scuterist de la moarte sigură. Ca în filmele cu Stan și Bran, biciclistul încerca să depășească scuterul, care probabil a ținut să arate că el e motorizat și a accelerat. Una peste alta, cei doi mergeau în paralel pe banda întâi, imediat după o curbă (undeva pe Barbu Văcărescu), iar eu veneam grăbit din spate. Norocul lor e că Italianca are frâne vârtoase și eu sunt mai atent de felul meu. Asta și faptul că era zi, deci i-am văzut pe amândoi la timp. Dar dacă era o Dacia papuc care transporta termopane? Mai oprea? Nu mai oprea.

În concluzie, dragi bicicliști, scuteriști și alți "-iști" pe două roți, cu viteză redusă și atenție non-distributivă: ia mai mergeți voi și cu autobuzele, că e mai sigur. Sănătate!

marți, august 18, 2009

Coincidență.

Formez numărul de telefon. Îmi răspunde cineva.
"Irina?", întreb eu.
"Da. Cine e?"
"Sunt Cos. Îmi dai și mie numărul de telefon al lui X?"
"...Pe cine cauți la telefon?", mă întreabă circumspect.
"Pe Irina M."
"Eu sunt Irina P."
"Înseamnă că am greșit."
"Așa s-ar zice."
"O zi plăcută."
"Asemenea."

sâmbătă, august 15, 2009

Spălătorie auto.

Una dintre cele mai bune spălătorii auto la care-am dus-o pe Italiancă este pe Șos. Sisești și are o copertină galbenă. Îmi place că au foarte mare grijă de mașină, o bibilesc și o curăța temeinic, nu doar de ochii lumii. Altă chestie care-mi place e că, de când merg eu acolo, de vreun an, sunt consecvenți privind calitatea -- nu mi s-a întâmplat să nu fiu mulțumit. Singurul dezavantaj e că durează cam mult, tocmai din cauză că sunt oamenii atenți. Deci, dacă vreți o spălare bună pe zona de nord, la vreo 27 de lei interior și exterior, aveți harta mai jos.


View Larger Map

vineri, august 14, 2009

Visare.

Pasărea colibri zboară puțin în fața mea, prin ceață. Îi pot desluși silueata pe fundalul alb lăptos al ceții dense. Dintr-un motiv pe care nu mi-l mai amintesc, trebuie s-o prind. Deodată, îmi apare în față un bărbat. "Dă-te la o parte. Nu vezi că încerc s-o prind?", îi spun.

"Nu e vina mea. Sunt blocat.", spune și-mi arată în jos -- stă pe un pătrat roșu. Acum observ că podeaua e formată dintr-o tablă de șah în alb și negru, iar căsuța pe care stă el e colorată în roșu. Cumva, știu că are dreptate. "Nu știam că mai respectă cineva regulile.", îi spun pe un ton neutru. "Doar noi, piesele. Vezi că te ajung din urmă.", îmi răspunde și arată în spatele meu.

Are dreptate, m-au urmărit tot timpul, iar acum câștigă teren în timp ce eu sunt prins în traficul tablei de joc. Și-am pierdut și pasărea colibri.

miercuri, august 12, 2009

București, să trăiești.

Frunzărind prin presa de astăzi, dau peste trei știri de interes pentru bucureșteni: se face o platformă de skateboarding de jumătate de milion, se instalează ceasuri suflate în aur de vreo 700.000 de euro și se asfaltează la preț de autostradă. Între timp, domnul Oprescu stă numai la cazare de cinci stele, pe banii primăriei. Pe o durată de 15 luni. Și o chitanță de 200 de mii. De euro.

Acum, după ce v-am inundat cu legături către articole din ziarele domnului Vântu, ar trebui să și comentez. Dar ce v-aș putea spune mai mult decât s-au chinuit jurnaliștii? Că tocmai ce m-am certat cu bicicliștii pentru că nu au și ei niște piste decente? Că tocmai ce n-am găsit loc de parcare pentru Italiancă? Ori, poate să-i dau înainte cu gropile care-i strică suspensiile zilnic? Nu! Toate acestea sunt probleme minore comparativ cu nevoia stringentă a bucureștenilor de a afla cât e ceasul foarte precis, în timp ce fac o săritură cu skateboardul peste asfaltul care costă cât un kilometru de circuit de F1.

Mori și tu, Oprescule! Mori și lasă-ne. Și muriți și voi, ceilalți pretendenți la titlul de primar, c-ați fi făcut la fel.

marți, august 04, 2009

Bicicliști în București.

Mie-mi place să merg cu mașina. Am mașină și merg cu ea zilnic. Nu e o mașină mare, nu e o mașină poluantă, e o mașină frumoasă și cu personalitate și pe care o ador.

Altora, nu le plac mașinile. Sau le plac, dar sunt prea alternativi și hipioți ca să le folosească și merg pe biciclete. Să fie sănătoși. Sau nu. Ideea de bază e că pentru noi, oamenii normali și aliniați societății în care trăim, bicicliștii sunt enervanți. Dacă ești în mașină și vehiculul pe două roți cu tracțiune umană se află pe carosabil, ești nevoit să strângi din buci până-l depășești, să te bagi puțin pe banda din stânga și să te rogi Domnului să nu cadă ăla peste tine. Dacă mergi pe trotuarul și-așa aglomerat și incins, pac!, te claxonează un ecologist că-i folosești pista de bicicletă pusă pe 70% din spațiul destinat ție.

"Dar ce-ai, bre, nu mai ai loc de bicicliști?", vor spune unii. Sau "În toate țările civilizate se merge pe bicicletă, țăranule!", îmi vor arunca superior în față cititorii mai umblați decât mine. De acord cu voi, dar oamenii ăia străinezi merg pe biciclete pentru că au pe unde, ceilalți oameni sunt obișnuiți cu ei și să nu uităm că merg mai disciplinat decât ai noștri.

Una peste alta, v-ați prins că mă enervează bicicliștii. Eh, ca să-mi confirme părerea, niște hipioți (că altfel nu le pot spune) care n-au ce face s-au hotărât să meargă până la capăt și să facă o plimbare nocturnă prin centrul orașului, evident, pe biciclete. De-abia aștept să-l văd pe Bucurenci la știri ridicând în slăvi evenimentul, spunând că astfel salvează lumea. De-abia aștept să văd norul de automulțumire că "salvăm planeta" ridicându-se dintre participanți.

Din păcate, ca ființa umană, nu pot să nu-i avertizez pe temerari de faptul că s-ar putea să ia contact direct și deosebit de brutal cu cel puțin o grilă de X6, Q7 sau Touareg sau, dacă au noroc, ar putea să aibă plăcerea de a-l întâlni pe Poponeț, tocmai ieșit din club cu Ferrari-ul său. Să-l întâlnească la spitalul de urgență, ca bolidul nu iartă și la asigurări, că Poponeț nu uită.

V-aș ura tradiționalul "muriți", dar văd că de asta vă ocupați singuri.

Ulterior: Pentru că am primit reproșuri de la persoane avizate -- "muriți" de mai sus nu înseamnă că doresc moartea cuiva. E un fel de înjurătură cu circuit închis. Cum spuneam și mai sus, chiar mă preocup puțin să nu dau cu mașina peste ei, săracii. Din păcate, alții s-ar putea să fie mai puțin atenți.

sâmbătă, iulie 04, 2009

marți, iunie 30, 2009

Antifurt.


Dacă pleacă mai mult din oraș fără mașină, îi sparge cauciucurile, ca să fie mai greu de furat.

luni, iunie 29, 2009

Scripting pentru Android.

Scripting pentru Android de la Google. Da, Python e inclus!

Bineînțeles, e încă în stadiu alpha și nu va merge decât după ce citești bine wiki-ul aferent, dar funcționează. Am scos primul "Hello, World!" din python pe android. Să fie primit.

sâmbătă, iunie 27, 2009

Anul linuxului pe desktop.

...este acum. Mă tem că la anul pe vremea asta, Linux va reveni la statutul de sistem de operare pentru server-e și atât.

Spun asta pentru că, în urmă cu doi ani foloseam exclusiv Linux pe calculatorul de acasă. Îmi îndeplinea toate nevoile cu brio și fără dureri de cap.

Anul trecut, deja aveam instalat și Windows XP în paralel, pe care-l foloseam exclusiv pentru lucruri serioase (din simplul motiv că AutoDesk își primesc salariile de la MS, cred) și multimedia, web browsing, jocuri le făceam din Linux.

Anul acesta, încă am Linux instalat, dar îl pornesc din ce în ce mai rar, mutându-mi toate activitățile pe Windows XP SP3.

De ce? A fost o vreme când Linux părea să fie sistemul de operare perfect. Problemele de instalare dispăruseră, apt-get își făcea treaba perfect, KDE era un window manager de excepție și, trebuie s-o spunem, Windows sugea grav. Toate semnele arătau către un viitor strălucit. Apoi, cumva, nu știu cum, a apărut KDE4. Potrivit dezvoltatorilor, KDE4 n-a fost niciodată menit utilizării de masă, totuși majoritatea distribuțiilor majore l-au adoptat imediat. Între timp, Microsoft a continuat să îmbunătățească XP până la un punct aproape utilizabil (da, chestiile minore de genul sincronizarea orei via internet, firewall, faptul că merge hibernarea au făcut diferența). Multe programe opensource care până acum erau doar pentru Linux sau mergeau prost pe Windows s-au îmbunătățit, oferind astfel utilizatorilor ceea ce le lipsea în mediul Microsoft. Adobe a contribuit enorm cu varianta execrabilă de Flash dată pentru Linux. În schimb, distribuțiile continuau să scoată două-trei release-uri pe an și de-abia când se netezeau problemele existente, apărea următoarea versiune (sigur, nu te obligă nimeni să faci actualizarea, dar când nu mai întreține nimeni versiunea ta e mai dificil).

Norocul Linux a venit, ca de obicei, din partea incompetenței Microsoft, care a venit cu Vista. Nu are rost să comentez aici toate problemele Vista. Suficient să spunem că asta a mai dat puțin timp comunității Linux să-și rezolve problemele și să facă spargerea spre sistem de operare de masă. Din păcate, Microsoft învață din greșeli și la anul s-a anunțat Windows 7, care se arată a fi un sistem de operare modern, stabil și utilizabil. Pentru mine, personal, va fi Linux-killer dacă sunt ținute toate promisiunile și dacă Linuxul nu se schimbă.

În ce fel să se schimbe? Habar n-am. Aș putea specula că Xorg trebuie îmbunătățit mult (a se citi rescris), KDE4 trebuie să devină ceea ce a fost KDE3.5 (un window manager complet, stabil, ușor de folosit și teribil de puternic), distribuțiile majore trebuie să se rezume la un release pe an, mai bine întreținut pe termen lung. Probabil prima versiune de Windows 7 ne va mai oferi, în buna tradiție Microsoft ceva timp, până la primul Service Pack. Dar apoi, ar putea la fel de bine să devină be-all-end-all-OS pentru desktop.

vineri, iunie 26, 2009

Timeless classic.

I like my women like I like my rum -- 15 years old and mixed with coke.

Jumătatea plină a paharului.

Vestea proastă: a murit Michael Jackson.
Vestea bună: în curând, va putea filma un remake la "Thriller" nemachiat.

luni, iunie 22, 2009

Cântecel.

Cine-i născut in decembrie?
Iisus, Iisus, Iisus!

sâmbătă, iunie 20, 2009

Profesorii și bacul.

Ieri, profesorii au anunțat că există posibilitatea să nu participe la examenele de la bacalaureat pe motiv că primesc foarte puțini bani.

Practic, e ca și cum m-aș duce eu la șef și i-aș zice că nu vreau să mai vin vinerea la serviciu. Pentru că, în mod absolut șocant, bacul se întâmplă în fiecare an și, oricât nu ne place nouă, face parte din activitatea de învățământ. De 100 de ani, gen. Apoi chestia cu banii. Dacă, mie, spre exemplu, nu mi-ar conveni salariul, m-aș duce la șef și i-aș cere mai mulți bani. Ceea ce profesorii au și făcut și Guvernul le-a zis că nu se poate. Apoi, aș căuta un alt loc de muncă, ceea ce profesorii se pare că nu au făcut pentru că, de vreo 15 ani de când tot a ard inutil prin școli, tot ăia sunt. E drept, există și posibilitatea ca numiții profi să fie atât de proști încât să nu-și găsească de lucru în altă parte. Deci, nu primesc mărire și nu-mi găsesc de lucru în altă parte. Se pare că nu-mi rămâne decât să tac și să încerc să nu mor de foame (asta daca nu visez numerele câștigătoare la loto).

În concluzie, dragi și mult-iubiți "dascăli" cum vă place să vi se spună: marș la muncă și terminați cu fițele de salarii. Nu vă convine, plecați, nu vă ține nimeni. N-aveți unde să plecați? Înseamnă că fie nu vă place munca (n-am auzit să nu mai fie locuri de muncă la McDonald's sau la Taxi 2000), fie sunteți suficient de proști să nu vă primească nimeni, așa că ziceți merci că vă ține statul și pe 50 de lei pe lună.


Ca să vin în întâmpinarea comentariilor:

"Dar performanțele? Dar elevii olimpici?" - elevii ăia sunt olimpici că așa sunt ei, inteligenți, nu i-a fătat niciun profesor.

"Am făcut cinci ani de facultate ca să muncesc pe doi lei!" - dar cine te-a pus să te faci profesor? Dacă ești așa cerebral după 20 de ani de facultate, te invităm în domeniul cercetării. Hai, hai, nu te sfii, du-te și fi genial și muncește la $CORPORAȚIE pe 20.000 de euro pe lună și pișă-te pe noi. Eh, dacă nu te primesc, stai în învățământ pe doi lei.

"Dacă ar pleca toți, cine i-ar mai învăța pe copii?" - să ajungem noi în situația în care efectiv n-ar mai rămâne niciun profesor angajat și vedem atunci ce-om face. Poate mai reducem numărul de ore. Băgăm cursuri pe internet și mai mult studiu individual pentru elevi. Într-un cuvânt - reformă.

marți, iunie 09, 2009

Culinar.

Pentru mai multe minuni de genul ultimelor două, mi s-a făcut cont pe Starlog gAstronomic. Să fie primit.

luni, iunie 08, 2009

Smoothie take 2.

- 15 alune de pădure prajite
- 10 căpșuni normale
- două-trei linguri de iaurt de 3.5% grăsime
- 150-200ml de lapte rece
- 50ml de supă de afine (sau echivalentul de afine proaspete)
- două lingurițe de zahăr brun

Totul la blender.

sâmbătă, mai 30, 2009

Smoothie.

Cinci-șase migdale, o banană, patru căpșuni mari, 75ml de supă de afine (bănuiesc că se poate și cu o cantitate echivalentă de afine proaspete), două-trei linguri de iaurt (mai bine un iaurt mai gras -- de bivoliță, eventual) și 150-200ml de lapte rece. Se pun toate în blender în ordinea menționată și se pasează. Se bea rece.

miercuri, mai 20, 2009

Girofarele poporului!

Rubrica "Girofarele poporului" debutează astăzi cu o scrisoare de la JediMind. S-o citim:

Mama are nevoie de pasaport.
OK. Lucrurile sunt simple. Avem internet, ne luam informatiile de acolo.
Ce gasesc pe site-ul ministerului mi se pare cam ambiguu, mai bine fac o plimbare pina la sectia de politie.
Intru intr-un hol pavoazat cu zeci de afise, din care unele ingalbenite de vreme, altele rupte, altele mizgalite. Incerc sa-mi folosesc intuitia, imi amintesc si ce am citit pe site, coroborez si scot o lista cu actele necesare la depunerea cererii de pasaport. Sunt mindra de mine, totusi, parca ma incearca o neliniste. Il abordez pe ofiterul de serviciu.
- Fiti amabil, mi-am notat care sunt actele necesare pentru obtinerea unui pasaport, formularul il pot lua de pe site-ul dvs., credeti ca mai e nevoie...
- Intrati la fete, ma intrerupe el.
- N-as vrea sa mai deranjez...
Imi face un semn plictisit cu mina catre usa "fetelor".
Intru intr-un birou prost luminat, unde o functionara imi intinde un formular si-mi repeta lista pe care o stiu deja.
Plec, acum sigura de mine.
....................
Astazi, mama vine de la Snagov cu toate actele aranjate constiincios, de Dinutu, intr-un dosar. E o zi torida, dar nu-mi fac griji, vom termina repede.
La sectia de politie, pasim cu stingul.
Dinutu a uitat sa completeze o initiala pe formular, iar eu nu am la mine pixul "corect". Nu-i nimic, suntem salvati! Recunosc in mina functionarei modelul de pix pe care-l foloseste Dinutu la birou, de ani de zile. O rog sa mi-l imprumute putin. Nu poate. Nu vad ca e pixul ei si ca trebuie sa scrie cu el? Poate colega...
Colega se ridica agale de la birou si mi-l aduce pe al ei. Completez initiala. In tot acest timp, functionara bate cu pixul, ritmic, pe birou. Apoi, continua sa rasfoiasca actele. O vad ca priveste uimita ceva si inima-mi ingheata in piept.
- Ce-i asta? Ia vino, draga, sa vezi!
Ma uit si eu, gata sa-mi cer scuze, desi nu stiu inca de ce.
Cele doua privesc chitanta cu care am achitat taxa pentru obtinerea pasaportului.
Functionara "mea" ma priveste incriminator.
- Ce-i cu chitanta asta, de ce arata asa?
- E platita la CEC Snagov, ingaim eu...
- Pai asa spuneti! Nu pot sa va primesc actele! mi-o reteaza scurt si se apuca sa taie cu foarfeca formularul la care Dinutu, mama si eu am muncit pret de citeva minute.
Sunt pierita.
- De ce nu puteti sa le primiti?
- Pentru ca MIE imi trebuie chitanta de Bucuresti.
- Pai, banii nu ajung in acelasi cont?
- Nu stiu, donsoara, mergeti dvs. pe Nicolae Iorga, poate acolo rezolvati.
In caldura torida de afara, in masina, eu, mama si fratele meu incercam sa luam decizia corecta. Mergem "pe Nicolae Iorga" sau cautam in Floreasca un CEC unde sa platim o noua taxa si sa avem, in sfirsit, chitanta corecta? E vorba de aproape 100 ron. Invinge traficul din Bucuresti. La CEC-ul din Floreasca, asteptam o jumatate de ora (timp in care completez un nou formular), dar in sfirsit, avem chitanta!
La sectia de politie, transpirata, cu mama deja simtindu-se rau, privesc neincrezatoare lacatul mare de pe usa biroului. Ma uit la ceas. E aproape 4. Programul e pina la 6. Nu se poate! Ba da!
Ma duc la ofiterul de serviciu. Vorbeste la 2 telefoane. E impacientat. Ceea ce aude in receptor e foarte important. Nu indraznesc sa-l intrerup. Trece un sfert de ora. O usa se deschide, in capatul holului, si apare functionara "mea", tirind pe linoleumul murdar niste papuci "de birou" si scurgind un castron pe care, probabil, tocmai l-a spalat.
- Vreti sa depuneti acte? ma intreaba cu un glas taraganat. (Se face ca nu ne cunoaste.) Vin imediat.
Asteptam un sfert de ora in fata usii cu lacat.
Vine si functionara.
- A, dvs. sunteti cei care n-ati platit.
- Ba da, dar nu aveam chitanta corecta!
Nu gusta.
Rasfoieste din nou dosarul, ca data trecuta. Am un presentiment.
Intr-adevar, se opreste.
- Imi pare rau, dar copia de pe buletin trebuie sa fie A4. Scrie si pe usa!
Mama nu mai rabda:
- A fost A4! Dumneavoastra ati taiat-o, cu foarfeca!
- Am taiat-o pentru ca asa trebuia!
Se uita la mine, cu mama n-are ce vorbi.
- Mergeti dvs. va rog si faceti o copie A4.
Ma gindesc o fractiune de secunda daca n-ar putea face chiar ea copia, in sectia de politie, intr-un birou. Biziitul insistent al unei muste prinsa intre doua geamuri murdare ma face sa renunt.
Voi adopta o tactica defensiva.
- Puteti, va rog, sa-mi recomandati un loc unde as putea obtine copia?
- Sigur! Iesiti in strada, faceti dreapta, apoi stinga, mai mergeti putin si apoi o sa vedeti niste baieti cu un magazin de calculatoare. Sunt draguti, va fac ei o copie.
Plec. Nu mai cuget, nu mai exist.
Peste citeva minute o aud pe mama in urma mea, strigindu-ma.
Ma intorc, ma uit la ea. A alergat (are 67 de ani). E livida.
- Nu te mai duce, nu mai e nevoie!
Grijuliu, Dinutu mai pusese o copie in dosar (functionara n-o observase...). A4, bineinteles. Ma gindesc cu duiosie la el.
Respir usurata.
Ce-a fost mai greu a trecut. Trecem la fotografie.
Se dovedeste ca m-am inselat. Mama nu stie sa stea corect la fotografiat. Functionara foloseste un soft modern, se uita la monitorul computerului din ce in ce mai nemultumita (parca dezgustata...).
- Pentru Dumnezeu, tineti capul drept! Nu asa! Barbia mai la dreapta! (La aceasta indicatie tresar.) Barbia am spus, nu capul!!
Simt, pe calea undelor, ca mama e disperata si-mi cere ajutorul. Nu ma uit la ea. Nu pot s-o ajut.
Dar functionara e din ce in ce mai crunta. A facut o serie de 3 fotografii si nu e multumita de nici una (desi indicatia: Barbia, nu capul! am auzit-o clar de 3 ori).
Cade pe ginduri...
- Stiti ceva, ia scoateti ochelarii, ca reflecta lumina.
Urmeaza o noua serie de fotografii. Acelasi dezgust, aceleasi indicatii.
A terminat, in sfirsit. Ne da un biletel cu care mama, personal, sa vina sa ridice pasaportul. Programul e altul decit cel pe care-l notasem. (S-a schimbat intre timp?)
Zilnic, de la 13 la 14 si de la 18 la 19.

marți, aprilie 28, 2009

Recompensă.

Ofer recompensă pentru oricine mă ajută să rezolv problema asta:
AutoCAD automation with COM

marți, aprilie 14, 2009

Word play FTW.

Când era mic, lui Cătălin Botezatu nu i se spuneau povești cu Ghionoaia, ci cu Gayonoaia.

Și, pentru cine a ratat momentul pe twitter, titlu de porno: In Diana Jones and the Raiders of the Lust Ark.

luni, aprilie 06, 2009

Hair day.

Unii oameni au, câteodată o bad hair day. Eu am zilnic o none hair day.

vineri, aprilie 03, 2009

Deodorant.

Astăzi sunt cu Italianca la revizie. Drept urmare sunt obligat sa stau într-o sală de așteptare. Din fericire, ei au WiFi și eu am laptop -- o combinație de succes. Din păcate, sunt și alți oameni prezenți în spațiul meu vital, lucru care mă indispune în orice condiții, cu atât mai mult cu cât unul dintre personaje pute a transpirație la modul cel mai crunt posibil.

N-are rost să fiu ipocrit, ni se întâmplă tuturor să mai fim învinși de mirosuri. Totuși, chiar dacă nu mă spăl și nu mă deodorez o zi întreagă și nu pot atinge culmile extreme ale olfactivului, așa cum prietenul nostru o face. De aici nu pot deduce decât că problema sa merge mai departe decât o simplă scăpare într-o dimineață sau un duș nefăcut că ești prea obosit. Nu, maimuța dotată cu mașină de lângă mine practică sportul nespălatului și neparfumatului zilnic. Mă uit mai bine și-i văd, pe lângă alte ghiuluri, și verigheta. Maimuțica mirositoare are și o consoartă pe care o îmbrățișează când se duce acasă, ba probabil că dorm și împreună. Cum? De ce? Nu s-or simți unul pe celălalt?

Câteva clipe, jonglez cu ideea de a-l întreba de ce nu se spală. Cum aș putea să-l abordez? Oare vorbește aceeași limbă ca și mine sau suntem doi străini perfecți, fară niciun punct comun? Mai cumpănesc puțin și-mi dau seama că ar fi o greșeală să-l abordez. Probabil s-ar simți amenințat și nu ar putea înțelege curiozitatea strict academică pe care o nutresc în acest moment. Într-un fel, chiar suntem străini -- deși înțelegem amândoi aceleași cuvinte, nu le înțelegem la fel.

luni, martie 30, 2009

Cum să scriem cu diacritice corecte în Windows și LaTeX.

După cum sunt convins că știți deja, limba română conține diacritice, printre care și faimoasele "ș" și "ț". De asemenea, sunt convins că știți de diferența dintre scrierea cu sedilă si cea cu virgulă. Dacă nu, puteți citi mai multe pe site-ul domnului Cristian Secară.

Pentru a folosi diacriticele corecte în Windows trebuie să ne asigurăm că avem fonturi care cunosc respectivele caractere. Din ce-am văzut, fonturile cele mai folosite din Windows știu să afișeze diacriticele cu virgulă corect, deși sistemul de operare nu le folosește. O altă variantă (pe care o agreez) sunt fonturile DejaVu (se instaleaza implicit cu OpenOffice).

Pasul al doilea ar fi să putem introduce de la tastatură codurile corecte pentru cele două caractere buclucașe. Iarăși, domnul Cristian Secară ne vine în ajutor -- tot pe pagina dânsului putem găsi driver și instrucțiuni pentru tastatură românească "corectă". Un efect secundar de dorit este folosirea tastaturii "pentru programatori", care mapează diacriticele pe combinațiile Alt Gr + tastă, așa cum a dorit Dumnezeu.

Partea interesantă apare când dorim să scoatem documente LaTeX cu diacritice corecte. Pentru diacriticele cu virgulă era simplu, includeam \usepackage[utf8]{inputenc} și gata. În schimb, dacă folosiți noile "ș"-uri și "ț"-uri într-un astfel de document, LaTeX dă o eroare. Salvarea vine din folosirea \usepackage[utf8x]{inputenc}. Acum, puteți insera direct noile caractere și LaTeX-ul nu se va plânge. Notă: dacă sunteți ca mine și folosiți TexLive (și) pe Windows, e important de știut că pentru a folosi utf8x trebuie instalat pachetul ucs.

Sper să fie de folos cuiva.

joi, martie 26, 2009

Ghinion, da' noroc.

Dragi prieteni, sietch vă prezintă astăzi cel mai ghinionist şi cel mai norocos om din lume. Este vorba despre domnul Tsutomu Yamaguchi, un japonez în vârstă de 93 de ani care se afla la Hiroshima când a picat o bombă atomică din cer. A supravieţuit şi s-a întors în oraşul său natal, Nagasaki. Aici, a mai picat o bombă atomică din cer. În mod fantastic, i-a supravieţuit şi acesteia. Acum e pe moarte, deloc surprinzător, din cauză de cancer.

Cât ghinion să ai să te nimereşti în singurele două oraşe bombardate nuclear din istorie chiar la momentul atacurilor? Şi cât bulan să ai să scapi de fiecare dată?

Articolul original este în Evenimentul Zilei şi puteţi afla mai multe informaţii pe Wikipedia.

marți, martie 24, 2009

Troică.

Trei chestiuni:

1. Deschid televizorul, navighez printre canale și la un moment dat mă lovesc de Oana Roman, care zăcea ca un cașalot naufragiat peste un biet fotoliu de studio. În josul ecranului stătea scris, ca într-o piesă absurdă de teatru: "Dieta minune a Oanei Roman". Ironia faptei mă împiedică să găsesc ceva mai mult de comentat.

2. De-a lungul anilor, locul de parcare din spatele Italiencei a fost ocupat, periodic de tot felul de alte mașini. Am avut Passat, am avut Mazda CX-7, Logan și-un Audi. Absolut toți proprietarii acestor mașini au realizat, dupa maximum o săptămână, cât de aproape trebuie să parcheze ca sa n-o incomodeze pe Italiancă. A sosit momentul ca un australopitec lobotomizat, deci posesor de BMW X6 să ocupe acel spațiu. Evident, după mai bine de o luna tot reușește să nu înțeleagă dinamica locurilor de parcare ale blocului. Degeaba ți-ai luat SUV negru opulent, că tot ne-am dat seama că ești prost.

3. Titlu în CanCan-ul de astăzi: "Gina Pistol a greșit cu buzele". Fals! Reporterii mult mai bine informați ai sietch-ului știu din informații sigure că tot ce-a făcut Gina Pistol cu buzele a fost executat de-o maniera profesionistă. Ca și Gina.

vineri, martie 20, 2009

Pytter.

În urmă cu câteva ore am lansat primul proiect opensource pe care-l fac si public. Este vorba despre pytter, un client in linie de comandă pentru serviciul de micro-blogging twitter. Este bazat pe python-twitter si scris, evident, în python. Poate va fi util pentru cineva.

Bineînțeles, momentan nu e mare lucru de văzut la el. Dacă te prinzi cum funcționează, iși face treaba (citește feed-uri publice și private, postează mesaje noi etc.). Sper să-l duc mai departe cu succes.

joi, martie 19, 2009

Țiuitorul.

Nou! Vrei să-l urmărești pe idolul tău în fiecare zi? Vrei să afli ce nebunii a mai făcut Cos?

Acum e mai simplu, pentru că-l poți urmări via twitter!

duminică, martie 08, 2009

Condorul a aterizat.

La invitația Vărului Cătălin, am fost aseară în Club Maya alături de iubita mea, care a avut ingrata sarcină de a-și exersa aptitudinile automobilistice cu noi -- mulțumesc mult, mult de tot.

Muzica e în mare parte nasoală, iar faptul că am rezistat acolo până spre dimineață nu înseamnă decât că pe 2009 nu mai calc în asemenea cluburi de mainstream-cocalar. Barul, în schimb este foarte bine aprovizionat și oamenii care se ocupă de el își știu foarte bine meseria și chiar am învățat niște licori noi. Momentul serii a constat într-un țigan rotofei care a executat un număr de striptease, spre deliciul numeroasei prezențe feminine din public, de asemenea în formă rotundă.

O observație pertinentă ar fi și media de vârstă relativ ridicată, dar probabil că asta s-ar putea pune pe seama serbării în cadru festiv a zilei de 8 Martie. Și anume, "girls night out", adică toate grasele urâte fără prieten ieșite în club ca să-și plângă de milă.

Altceva, nu știu ce aș mai putea relata. La propriu, nu mai țin minte. Important e că băutura a fost de calitate, dovadă și faptul că sunt în stare să tastez într-un ritm normal. La mulți ani!

sâmbătă, martie 07, 2009

Logan-ul negru.

Nu am probleme majore legate de Logan, dar am una minora care imi macina creierii cand caut cu privirea pe strada masinuta reprezentativa a poporului roman: nu vine in culoarea negru.

Pe toate toate brosurile de prezentare din oricare reprezentanta culoarea negru lipseste, pentru ca noi suntem un popor latin, voios si primitor care nu asimileaza in cultura lui culoarea asta morbida. Prin urmare am hotarat sa privam orice antreprenor de pompe funebre de folosirea Logan-ului MCV pe pot de dric.

Da, e cu atat mai suparator ca MCV-ul sa nu vina negru cu cat mortaliatea in tara noastra vesela si latina atinge maxime istorice iar saracii decedati sunt privati de a merge pe ultimul drum in confortul opulent al unui Logan.

Care daca e sa ne respectam blazonul de fini ingineri mecanici (la rascrucea de drumurii unde cortegiul claxoneaza) Loganul ar trebui, cum atinge prima groapa, sa-si arunce bucsele de la pivotii suspensiei, dand astfel onoarea decedatului de a fi transportat cu rotile din spate indoite sau mai frumos cu o jerba de scantei si bara taraita de sol, cu bocitoare alarmate si 40-50 de curiosi care fac roata in timp ce sicriul sta sa cada din spate.

Si nu in ultimul rand norocosii beneficiari ai programului "Rabla" care sunt privati de placerea de a-si boteza comoara "negrutza", "negrishor" sau "tunetul intunecat".

Toate aceste nedreptati la adresa consumatorului roman ma revolta si cer deschis domnilor de la Pitesti: "Va rog puneti negrul in paleta dvs de culori".

vineri, martie 06, 2009

TrendNet si RDS.

Nota bene: Router-ul wireless TrendNet TEW-432BRP, varianta D1.0 nu merge pe conexiunea PPPoE de la RDS cu firmware-ul standard. Trebuie facut upgrade la versiunea 3.00.28 de pe site-ul producatorului.

miercuri, martie 04, 2009

Inginerii nu sunt sexy.

Sau nu sunt intelectuali. Mă refer la Topul celor mai sexy 50 de intelectuali întocmit de Academia Cațavencu. Se pare că, între toți cei 50 de intelectuali nominalizați în revistă, apar fix doi ingineri prin formare. Este vorba, desigur, de domnul H.R. Patapievici care știe mai bine decât Darth Vader ce-i acela un laser (a terminat facultatea de fizică) și de domnul Robert Șerban care este licențiat în instalații. În rest, numai filosofi, scriitori sau, mai rar, istorici.

Nu contestă nimeni că și dânșii sunt intelectuali. Ba unii sunt și sexy, dar chiar să n-avem parte de un dr. ing. în mecanica fluidelor sau de un electronist priceput atât cu letconul cât și cu mintea? Plus că ne gândim și la aspectul practic -- poate că sunt ei sexy acum, dar orice femeie care privește în perspectivă își dorește alături un bărbat priceput în ale casei. Adică, unul care să schimbe și siguranțele arse, nu doar s-o ardă în siguranța bibliotecii.

E drept, în juriu a fost și domnișoara Mihaela Rădulescu (nemaifiind căsătorită nu mai este doamnă), care-și petrece duminicile în familia lui Dani, un cunoscut om de cultură. De altfel, se pare că Dani pregătește, alături de Mihaela, o nouă emisiune pentru TVR Cultural cu titlul "Dilematica cu Dani".

Una peste alta, inginerii nu și-au avut locul cuvenit în top. Probabil erau prea ocupați cu activități serioase ca să-i bage lumea în seamă. Știți voi, construitul societății în care trăim și restul.

luni, martie 02, 2009

Indemanare.

Nikita nu se lasa condusa de orice barbat... ai nevoie de categoria C1 pentru asta.

joi, februarie 26, 2009

Numai la noi.

Credeti ca batutul in lemn, cand se spune ceva de rau, are vreo legatura cu faptul ca Iisus era tamplar?

luni, februarie 23, 2009

Culmea basinilor.

Sa iti cumperi un display cu cristale lichide Swarovski.

marți, februarie 17, 2009

Spam și gramatică.

Primesc astăzi un mesaj pe telefonul mobil și, ca de obicei, mă bucur foarte tare că mă mai caută și pe mine cineva. În mod previzibil, nu era o persoană, ci un mesaj de publicitate. Ba mai rău, nici măcar nu era de la Orange, ci făcea reclamă la un site de consultanță juridică.

Repede, repede, intru pe site și le trimit un mail în care-i întreb de unde au numărul meu de telefon. De asemenea, le-am cerut și ajutorul într-o privință juridică (dacă tot m-am apucat) referitoare la un proces împotriva unei firme care mi-a trimis mesaje nedorite pe telefonul mobil. Imediat, server-ul de mail de acolo, mi-a servit un răspuns tip în care-mi ziceau că vor rezolva problema mea cât mai repede posibil și că, dacă este vorba despre un formular acesta va fi "va fi onorat in cel mai scurt timp si intr-un format profesionist".

Cât de cretin sa fi să ai încredere în niște avocați care nu știu să scrie? La Facultatea de Drept nu se făcea și gramatică?

Oricum, încă nu mi-au răspuns și nici nu cred c-o vor face prea curând.

luni, februarie 16, 2009

Albume de colectie - partea I.


Un tur de forta printre albumele care au scris istorie pe plan mondial.
(n.r: In timp ce va uitati, nu beti lichide si nu manipulati utilaje grele, va multumim pentru intelegere)



Categoria grea.


Trei voinici si o domnita izolati la ferma, motive evidente de veselie.


No 2 este de departe preferata mea, oricum un trio sexy pana la Dumnezeu.


Reclama mascata la sapun.


Nu stiu exact daca e album sau film.


Visul negru al oricarui parinte.


O doamna, 3 cavaleri, un album clasic.


My God loves you too, Winston.


Lider de piata pe segmentul 65 - 85 de ani.


Multi voinici si o singura duduie, incep sa observ un trend.


Superb.

duminică, februarie 15, 2009

Cuvinte interlope.

Nicu Gheară nu leagă două cuvinte. El le sechestrează.

vineri, februarie 13, 2009

Integrama croată.

"Tricolorii n-au rezolvat integrama croată". Acesta este un titlu al Evenimentului Zilei din 12 februarie referitor, normal, la meciul de fotbal dintre România și Croația.

De ce? De ce integrama? De ce nu "Tricolorii n-au dezlegat rebusul croat"? Sau, ca sa ne adâncim în limbajul consacrat transmisiunilor sportive: "Elevii lui Pițurcă au primit șah mat de la croați". Desigur, ca în orice relatare care se respectă, am face bine să nu omitem factorul monden: "Fără Briliantul Mutu, elevii selecționerului Pițurcă au pierdut pole-positionul în cursa din Ghencea".

Bun, am stabilit titlul. Citim mai departe și aflăm că, așa cum am intuit anterior, croații sunt, de fapt șahiști. Adică, cum ar fi dacă Elisabeta Polihroniade ar dezlega integrame în timpul liber. Pe un teren de fotbal. Dar mă îndepărtez de la subiect. Mergem mai departe în mrejele articolului și constatăm cu dezgust patriotic că "echipa lui Pițurcă (adică noi) (...) a terminat jocul în corzi". În corzi, ca la box.

Devine clar pentru mine cauza eșecului naționalei de fotbal - nu sunt polivalenți, dom'le. Trebuie să-l învățăm pe Bănel să joace șah - îl trimitem în cantonament în Cișmigiu cu bătrâneii, pe Ovidiu Petre îl băgăm la box, că și-așa trebuie să mai pună ceva carne pe el și pe Marica îl punem la integrame ca să-și îmbunătățească și vocabularul.

Băi, "jurnaliștilor" scoși din fabricile de diplome numite generic facultăți, sfat de la mine: articolele care [sic] le scrieți voi, citiți-le înainte să le dați send la gazetă. 'Ți-ai dracu', că e plină țara de jurnaliși, comunicatori, marketeri, științiști politici, ecologiști, avocați, șaormari, taximetriști, economiști, ingineri, farmaciști și bancheri. Da' unu nu muncește.

joi, februarie 12, 2009

Miracolul verde - dieta de mare angajament.

Ca sa ramanem in zona legumelor si fructelor, va voi invita in minunatul si misteriosul univers al dietelor naturiste. Este cunoscut ca in timpul zilei cand muncim cu indarjire sau invatam cu patos ardem cele mai multe calorii, dar omul nu poate fi activ 24 de ore pe zi. Sau cel putin asa se credea pana acum...

Echipa de nutritionisti din cadrul sietch-ului va ajuta sa invingeti bariera somnului si sa slabiti non-stop, recomandandu-va un produs minune: "Pepenele".

Servit inainte de culcare (aprox. 400-500 de grame de minune rosie) va va asigura 2-3 plimbari in zori de zi pana la cel mai apropiat grup sanitar, promenada care mai mult ca sigur va va tonifia musculatura, antrena vederea nocturna, exersa localizarea in spatiu a tintelor in cazul domnilor si pozitionarea la punct fix in cazul doamnelor.

In timp ce colegele dvs. de serviciu, nestiind aceasta metoda revolutionara, stau si depun grasimi, dumneavoastra sunteti in plin program aerobic, nu mai punem la socoteala ca rinichii va vor multumi pentru atentia primita.

Pentru efecte absolut miraculoase se recomanda administrarea produsului impreuna cu 1-2 lingurite de ulei de ricin diluate intr-o cana de iaurt dulce.

marți, februarie 10, 2009

Sec.

Singurul bufet suedez adevarat din Bucuresti este la IKEA.

duminică, februarie 08, 2009

Cartoful - un prim pas spre dragostea eternă.

Știm cu toții că mulți bărbați oferă buchete de flori domnișoarelor (sau doamnelor, desigur) de care sunt interesați. Sietch vine să remedieze această concepție greșită a domnilor.

Vedeți, florile sunt tranzitorii - chiar și cele mai rezistente nu țin mai mult de două săptămâni și apoi se ofilesc. Ba mai mult, florile nu au alt scop decât de a fi frumoase. A oferi flori unei femei e ca și cum i-ai spune că dragostea ta e temporară și bazată doar pe imagine. Cartofii, în schimb, țin o veșnicie! Nu se strică, nu putrezesc, ba mai mult, chiar încep să încolțească. Și da, cartofii pot fi urâți, dar tot sunt grozavi și populari. Când oferi un cartof, spui de fapt că vrei ca relația voastră să dureze și să evolueze și nu te interesează cum arată, tu o vei iubi oricum.

Bărbați! Nu mai dați banii pe trandafiri sau orhidee, oferiți cartofi -- simbolistica e mult mai puternică.

vineri, februarie 06, 2009

miercuri, februarie 04, 2009

Ipocrizia gol-goluta.

Omul se gandeste de n-spe mii de ori la sex pe zi, e normal, e dovedit stiintific, nu ai ce-i face, este un animal dependent de sex. Nu de amor, nu de romantism tineresc, ci de sex murdar, dezgustator, capabil sa il faca la unele fantezi si pe marchizul de Sade sa inchida ochii si sa se strambe ca un copil care a mancat plastilina.

Dar de la pornirile omului pana la obiceiurile societatii e drum lung, si totusi raman perplex cand vad ca pornografia care promoveaza dorinta concupiscenta (a se citi sexuala) a individului e lasata sa zburde libera iar prostitutia care ar trebui sa rezolve dorinta, este acuzata si pusa la colt, pe coji de nuca.

Este perfect normal in societatea noastra sa faci sex pe bani atat timp ca ai o camera deschisa prin apropiere. Cand nu o ai sau e stinsa, brusc intri sub incidenta legii (care intr-un caz marunt este neinduratore ca un Messerschimtt pe cand in altele se dezumfla direct proportional cu finantele persoanelor acuzate).

Imi si imaginez in Matasari niste voinici de la SPIR cum sparg ei usa unei nevinovate case, gasesc clientul cu domnisoara impleticiti de amor, sunt gata sa-i salte cand...stupoare... vad o camera cu ledu verde aprins. Acum totul devine brusc normal. Fastaciti se scuza galant, plutonierul se balanseaza pe calcaie privind in jos, o acopera pe duduie, ii ofera un pahar de apa domnului, in sfarsit ii ajuta sa treaca peste spaima produsa. La final dau strengareste cu piciorul sub pat molozul si balamalele scoase, proptesc usa si se retrag cu spatele incercand sa nu faca zgomot.

Este situatia care ar trebuii sa stea in dex sub cuvantul ipocrizie, dai voie situatiei finale dar nu dai si celei intermediare, le obligi pe sarmanele fete sa faca pasul din dormitor pe marele ecran fara sansa unei ucenicii. Este cum ai obliga toti sportivi sa plece de la concursurile scolare direct la olimpiada, orice intre fiind strict interzis.

Merg si mai departe si propun ca orice activitate care nu e filmata, fotografiata, inregistrata sau documentata in orice fel, sa fie considerata ilegala.
Daca este documentata de catre o persoana abilitata cu nume bun si cel putin 3 ani vechime in institutiile statului, cu atat mai bine.

Este genial, pornind de la relatia prostitutie - pornografie putem crea un precedent, si sa punem pe piata noi curente sa zicem crima - omorgrafie sau talharie - subtilizarografie, prima varianta o crima a doua o forma de arta. "Da, i-a intins creierii pe pereti intr-un stil asa...suprarealist" sau "M-a talharit precum Dillinger, am simtit cum sunt transpus in perioada interbelica, a fost minunat".
O sa fie superb cand o sa inchidem ochii si o sa numim orice, arta si pe oricine, artist.

Stupid mi se pare ca sunt si numite actrite, hai sa fim seriosi, la nomenclatorul calificarilor fortei de munca Maia Morgenstern si Alina Plugaru sunt sub aceeasi incadrare.

Nu vreau sa condamn industria porno, dar daca una este lasata sa traiasca si inca bine, atunci si sora ei mai urata moralmente si hulita social, trebuie sa fie scoasa din beci, sa iasa un pic la aer, sa se plimbe un pic prin parc si sa fie reabilitata cat de cat. Daca strangem tare din pleoape dispare imaginea doar pentru noi, nu si pentru cei din jur.

luni, februarie 02, 2009

Hai 'liberare.

Probabil ați auzit cu toții despre cazul lui Gorbunov. Pentru cine nu e pus în temă, pe scurt: omul făcea pușcărie pentru tentativă de omor și i-au dat drumul temporar ca să se opereze la ochi.

Nu vom discuta despre mafia din justiție și despre cum i-au dat drumul un judecător și un procuror corupți (probabil în urma unor venituri neimpozabile), ci despre conceptul de eliberare temporară. Adică, mă miră că există ideea conform căreia statul se hotărăște să elibereze un deținut condamnat (deci, vinovat), cu condiția ca ăla să se și întoarcă. Un fel de "jură-te pe roșu că nu fugi".

Cum spuneam, conceptul în sine mi se pare cretin. Înțeleg că există boli care nu se pot trata decât în libertate, da' măcar un paznic, frate. Un gabor care să-l păzească pe deținut. Nu să-i dăm drumul, așa, pur și simplu. Sau hai, mai fac un compromis și zic: măcar cei periculoși pentru societate să fie păziți. După părerea mea, sunt două tipuri de condamnați: cei băgați la pârnaie ca să învețe o lecție (gen, furi o găină și primești un an, ca să fim siguri că ți-e suficient de rău ca să nu te mai gândești a doua oară) și deținuții care sunt periculoși pentru societate (prietene, ai omorât un om, așa că noi te ținem aici vreo 20 de ani ca să nu mai ai ocazia să faci rău cuiva). Acum, vin și zic -- dacă avem un deținut din categoria a doua, poate că n-ar fi indicat să-l eliberăm fără pază. Și precizarea aceasta ar trebui făcută în lege, ca să nu mai vină toți judecătorii șpagasini să hotărască ei cine iese și cine nu.

Concluzia? Vina este a sistemului și a legii care permite astfel de lucruri să se întâmple. Hai, să se pună toți absolvenții de drept să scrie un amendament la legea respectivă, că și-așa nu faceți nimic.

vineri, ianuarie 30, 2009

Înapoi.

N-am mai scris demult și m-am hotărât să reiau. N-o să vă explic motivele, ce-i important e că m-am întors.

Acum, problema care se pune este: ce mai scriu? Uitându-ne în retrospectivă, observăm că sietch are câteva idei principale. Adică, în afară de divagațiile homosexuale (în sensul bun al cuvântului) ale lui PretzeL, în jurnalul acesta se citesc lucruri evidente. Cum așa, veți întreba? Păi, știm cu toții că România e o țară de rahat și că polițiștii sunt proști, știm cu toții că femeile sunt hotărâte să conducă lumea distrugând bărbații, știrile mondene se pot citi integral în "CanCan". Și-atunci? Care-i scopul scrisului în continuare? Păi e, domnilor! Lumea este un loc complex și ostil - atunci când ai impresia că le-ai văzut pe toate, mai apare un caz la Dan Diaconescu care-ți bulversează simțurile. Te mai oprește un polițist atât de prost încât, după toate dovezile evoluționiste ar trebui să fie pe cale de dispariție vânat de celelalte animale mai inteligente, în schimb el stă la jumătate de metru de tine și-ți cere actele. Lucrurile acestea se întâmplă zilnic.

Nici nu are rost să ne amintim de toate evenimentele importante rămase, poate pentru totdeauna, necomentate. Toate glumițele irosite despre primul Negru la Casa Albă. Toate glumițele irosite despre Obama mioritic, domnul Marean Vanghelie. Cel mai mare accelerator de particule din lume, care probabil s-a defectat când au intrat particulele în teritoriul francez - pentru că, nu-i așa, francezii nu pot face nimic accelerat. Mai recent, am ratat criza gazului rusesc și comoara de glume de(spre) toaletă care se puteau face aici. Criza economică este în desfășurare, deci mai sunt speranțe.

Personaje de poveste nu și-au găsit locul în rândurile acestui jurnal. Vă dați seama că despre Magda Ciumac n-am pomenit o vorbă? Despre faimosul Tolea, nimic. Eleva Porno a rămas pe dinafară, ca să nu-l mai menționăm pe Piticul XXX. Bătaia dintre Boschet și Andreea Spătaru a rămas nerelatată, și multe, multe alte știri de interes național.

Până unde să meargă această ignorare flagrantă a evenimentelor curente? Până aici! Iată, sietch se întoarce. Rămâneți cu noi pentru că nici nu știți ce pierdeți!