vineri, septembrie 07, 2007

Viciu.

Ar trebui sa te abtii. Macar sa incerci. Dar nici atat nu vrei. Nici nu te-ai gandit de fapt o secunda la asta. La primul semn te-ai aruncat cu capul inainte asa cum ai visat mereu sa o faci. Nu iti pasa de consecinte. De fapt, stai! Ce consecinte? Mai departe de prezent nu ai mai gandit. Il savurezi la maximum. Te imbeti cu el. Te imbeti cu ea.

-Ce ai facut azi?
Clipesti des, parca nu ai auzit. Asa faci mereu cand incerci sa o ascunzi.
-Nimic, draga mea.
-Mereu spui asta.
-Niciodata nu fac nimic interesant.

Minti mai mult ca niciodata. Probabil ca astazi a fost una dintre cele mai interesante zile din viata ta. Ti-au tremurat mainile ca la 16 ani cand te intrebai daca e indeajuns de draguta floarea si daca o sa ii placa filmul. Acum, trecut prin atatea, acelasi gol in stomac te inteapa cand o privesti pe ea. Cafeaua probabil a fost buna. Nu ai de unde sa stii insa. Nu mai tii minte ce ai comandat, cum se numea sau ce gust avea. Si prajitura sigur era delicioasa. Ai incredere in locul in care ai fost. Insa nici nu te-ai atins de ea. Nu aveai ochi, urechi, buze si ganduri decat pentru o singura persoana din toata incaperea. Si te rugai la Dumnezeu asa cum ai facut in toti anii ca si ea sa simta la fel.

Priveai uimit, ca la o piesa de teatru absurd in care personajele iti aduc aminte de cunoscuti si te amuzai cu gandul ca vreodata s-ar lasa sa ajunga in situatii atat de ciudate. Insa nu! Era real. Se uita la tine, tu la ea si zambea. Acum 2 saptamani nici in cele mai indraznete sperante nu ai fi crezut ca se va intampla asa ceva. Cat de departe v-a aruncat soarta. Parca mereu ai inotat impotriva curentului cand a fost vorba de ea. Si totusi, acum, in aceasta clipa suspendata, sunteti mai aproape ca niciodata.

Rasflui, tragi aer in piept.

-Un latte machiato te rog.

E superba, nu s-a schimbat deloc si totusi e complet diferita. Te simti stangaci. Ce sa ii spui visului tau atunci cand il privesti in fata. Exista cuvinte potrivite? Ar trebui sa se inventeze o expresie care sa simbolizeze exact ce simti tu acum. Sa o trantesti pe masa si gata. Ea sa inteleaga tot. Sa inglobeze cea mai vasta gama de sentimente posibile, 1000 de idei, trairi, vise, dorinte, sentimete, impliniri, dezamagiri si sperante desarte. Dar stii ca intelege oricum. Totul. Mereu a inteles.

-Tu ce vrei?

Asta e tot ce a scornit mintea ta. Atat. Dupa atatia ani. Atat?? Nu, nu ai cum sa dai timpul inapoi. E zis si a ramas zis. Zambeste de parca ar sti ca in sufletul tau mori si renasti de 100 de ori cu fiecare miscare a ei.

-O cafea, simpla, neagra.

Scoti tot din aceste 4 cuvinte. Iti imaginezi ca asa isi face ea cafeaua dimineata, cand se scoala din pat, cu tricoul ei prea mare care ii dezgoleste un umar. Deschide geamul, se stramba la soare si se duce catre filtru. Nu! E ibric. Sigur e ibric. Isi face o cafea, simpla, neagra. Si o soarbe pe terasa. Ma rog, ar putea sa fie si filtru de fapt. Si poate sa stea si pe pervaz, poate nu are terasa. Important e ca ii place sa priveasca lumea, sa analizeze. Da, de asta esti sigur. Asa e ea. Asa trebuie sa fie. Asa ai facut-o tu.

"Spune-mi un cuvant, spune-mi orice"
-Stii, nu ar trebui sa facem asta...
"Orice dar nu asta, zambeste, zambeste, zambeste te implor zambeste!"
Zambeste.
-De ce ai spune asa ceva?
Amesteca tacticos in cafeaua neagra precum parul ei.
-Am putea rani foarte multa lume.
-Iti pasa?
-Nu si daca am putea fi fericiti noi doi.
-Crezi ca am putea?
Tace, nu spune nimic. Am dus jocul prea departe. Am exagerat si nu e prima oara dar cand e vorba de tine nu ma pot abtine niciodata. Ma emotionez. Ca un copil care stie lectia prea bine si din dorinta de a spune tot si a lua nota 10 se blocheaza si nu spune nimic.

...ma blochez si nu spun nimic.

Discutam de trafic, vreme, amintiri, scoala, facultate, slujba, de nimeni, de nimic, maruntisuri si banalitati. Insa comunicarea nu mai are loc la nivelul vorbelor. Numai ca ne-am vazut aici, acum, inseamna mai mult decat orice am putea spune. Vorbele nu isi au rostul. Stim amandoi inevitabilul.

-Iti vine sa crezi?
-Nu.
-Te-ar surprinde daca ti-as spune ca nici mie.
-Nu.
-Daca e un vis, si acum te-ai trezi, ce ai face?
-As incerca sa dorm toata viata ca macar in vis sa te pot avea.

Atat de umili, atat de fericiti si impacati, multumind pentru fiecare secunda in care ne putem privi, vorbi...iubi. Sorbim existenta celuilalt, imbatandu-ne cu fiinta lui, aproape tacuti. Am sopti daca am putea se ne auzim peste muzica din cafenea, numai de frica sa nu speriem visul. Nu ne vad certandu-ne niciodata. Am indurat tot ce a fost de indurat singuri, in tacere, separat, in vieti false si fara inteles, uniti atat de mult sufleteste incat acum nu a mai ramas decat iubire...atat. Iubirea in cea mai pura forma, precum un vin maturat ce in timp si-a macinat toate impuritatiile ramanand doar cea mai nobila si intoxicanta licoare. O iubire tacita care a indurat mai multa drama decat orice roman. Acum e momentul sa o savuram. Nu mai avem ce pierde pentru ca deja am pierdut totul. Acum putem doar incet, incet sa ne regasim.

Dupa atatia ani de asteptare timpul e relativ. O saptama in care nu vorbesc cu ea trece precum cateva clipe. Abia am timp sa revad ultimele discutii, sa le dau noi intelesuri, sa inteleg trecutul si sa zaresc viitorul. Suntem la a 6-a intalnire. Nu, nu am facut nimic special. Cel putin nimic special pentru lume. Pentru noi...a fost mai magic decat orice. Nu ma trezi, lasa-ma sa visez, nu, nu mai vin acasa, nu astazi....ce am patit? Nimic, doar stii, eu niciodata nu fac nimic interesant!

16 comentarii:

kat spunea...

"cu tricoul ei prea mare care ii dezgoleste un umar"

e cumva in austria?
;;)

pretzeL spunea...

ar putea fi...de ce nu? poate are bani si casa in austria, vila cu piscina, masina si celulalar :D

Kidha spunea...

Cateodata din dorinta de-a demonstra ca suntem in stare de mai bine, facem ceva care nu prea ne iese.

Nu cred ca te-ai implicat prea mult in postul asta. Dar stiu ca poti mai bine.

afrodita spunea...

as putea sa te contrazic si sa spun ca e preferatul meu...nu stiu sigur de ce...dar pot simti ceva in el...bv covrigel,mi-a placut,,,f mult chiar si mai ales pt ca nu mai are un final asa trist...

pretzeL spunea...

asta am remarcat si eu. Nu mi-am putut imagina un final trist la povestirea asta. Desi in fond, asta e
trademark-ul meu nu? ;;)

cat despre implicarea mea kidha, poate sunt las...stiu si eu....poate am sa pot mai bine...am sa incerc asta e clar!

Cos spunea...

Da, acuma ca are bani de cafea sta cu el. Dar cand va trebui sa se duca la serviciu il va lasa? Cand n-o sa mai aiba bani de latte machiato, ci de un filtru la bar-ul de zi din cartier o sa mai stea cu el? Si daca nu fac nimic toata ziua din ce traiesc? Se duc la facultate? Au luat examenele? Nu fac sex pentru ca nu vrea ea?

Vezi cate intrebari ridica postul tau?

pretzeL spunea...

Doar pt tine! :P

Anonim spunea...

si daca ar face sex, crezi ca i-ar ajuta cu ceva? te inseli amarnic. doar cei ce au trecut prin asta pot intelege.
ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust ;) si asta ii doare pe amandoi

pretzeL spunea...

Nu prea te-ai prins mai anonime din pacate...nu este vorba deloc de o ciorba reincalzita aici. Sau poate nu am inseles eu ce vrei sa spui...

Anonim spunea...

Eu nu am inteles ce e cu a 6-a intalnire.Chiar se indragosteste cineva dupa asa de putin timp?

pretzeL spunea...

ah...de legi de termeni temporali lipsiti de relevanta...1 intalnire...2...3....100...o viata...uneori iti este de ajuns o singura clipa sa te indragostesti. Plus ca aici cei 2 erau indragostiti de mult mai mult decat oricare dintre ei ar fi vrut sa admita. Intalnirile lor reprezinta doar materializarea unei relatii traite doar in interior pana atunci.

Anonim spunea...

Nu ma intelege gresit,dar asta ar insemna ca cei doi protagonisti sa se fi cunoscut cu mult timp in urma.Povestea ca poveste e foarte draguta,dar atata vreme cat faci referire la 6 intalniri in cativa ani.... tu te bazezi pe realitate,macar putin? sau este doar inventie? intreb de curiozitate,pentru ca tricoul prea larg si cafeaua la ibric si-o face multa lume si mi se pare ca exista in povestea ta si o doza de realitate;)

pretzeL spunea...

Nu imi place sa imi explic prea mult povestile draga anonim. Fiecare vede/intelege ceea ce doreste din ele. Un joc de imaginatie...atat....

kat spunea...

unii doar ce au trecut d a 2`a intalnire pr-zisa..si deja..

k s`o scurtez..zic k se pot intampla multe la a 6`a intalnire ;;)

vertij spunea...

nu inteleg de ce vi se pare ireala povestea lui pretzel.daca unele idile nu se incadreaza in tipare nu inseamna ca nu exista;) iubirea nu are nevoie de timp ...noi ne agatam de el,cu toate ca el nu exista:)

adriana spunea...

e cat se poate de adevarat, sa cunosti o persoana de foarte mult timp, s-o iubesti, s-o intalnesti dar de fiecare data sa va desparta un anumit lucru...cred ca postul asta e sfarsitul povestii mele...imi doresc sa fiu asa...e ca si cum mi-ai prezis viitorul..

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.