luni, august 13, 2007

Trenule, maşină mică.

Din motive independente de dorinţa mea, am fost nevoit să călătoresc cu trenul. O experienţă unică în viaţă. Spun "unică" pentru că vă promit, e ultima oară când mă mai urc într-un CFR.

Totul a început în Mangalia, unde am aflat pe pielea-mi proprie că pentru a beneficia de faimoasa reducere pentru studenţi am nevoie de încă 25 de acte doveditoare pe lângă carnetul de student parafat, ştampilat şi parfumat. Nu-i nimic, îmi spun, n-o fi foc să plătesc biletul întreg până la Bucureşti. Apoi constat că programul de calculator care conferă locuri călătorilor are cel puţin un generator de numere aleatoare - persoana din faţa mea primeşte loc prin vagonul doi, iar eu prin vagonul nouă. Aş fi vrut să stăm împreună până la Medgidia unde cobora ea.

Bum! Şocul cel mare apare când mă uit la "Sosire" pe bilet - 22.30. În condiţiile în care plecam din Mangalia la 15.00 - da, şapte ore şi jumătate până la Bucureşti (timp în care aş fi putut străbate lejer câteva ţari...pe jos!). Lasă, nu-i nimic, îmi spun, măcar să mă bucur de companie până la Medgidia, hotărâm să ne urcăm în vagonul doi. Vine trenul. Mă uit pe vagonul din faţa mea şi văd un "2" scris mare şi sub el "Locurile 98-130". Arunc un ochi pe bilet - "Vagonul 2, loc 106". Norocos din partea mea! Nimic mai greşit. Doi-ul desenat pe vagon reprezenta clasa şi am aflat ulterior că toate vagoanele au aceleaşi locuri disponibile, adică de la 98 la 130.

În sfârşit, cu 30 de minute întârziere începe să se mişte şi trenul. Despre călătorie nici nu prea am ce vă spune, decât că probabil scaunele sunt studiate să fie cât mai puţin confortabile posibil, nu cumva să adoarmă călătoru'. Dacă mai ai şi norocul meu să nimereşti alături de un grup de tineri pasionaţi de manele (şi în ţara lui Guţă nu e foarte dificil să ţi se întâmple asta), tabloul este complet.

Nu mai am de adăugat decât că trenul nu era "rapid" nici în cele mai erotice închipuiri ale conductorului pentru că dacă se mişca mai încet mergea înapoi, spre mare. Băăăăi, CFR! Dacă vroiam să merg cu personalul şi să fac şapte ore până acasă nu mai dădeam 50 de lei pe bilet, cretinilor!

Banii înapoi!

2 comentarii:

@Dexter spunea...

Chestia cu "2" (sau "1") mare si cu alb pe peretele vagonului a fost inca din cele mai vechi timpuri (adica atunci cand CFR-ul era clasa "lux" pe bune, nu ca acuma) numarul clasei.

Numarul vagonului este inscris pe placutele albe, demontabile, de la capatul sau (langa usa, pe perete).

Cu restul ai absoluta dreptate ... cum spuneam si in alta emisiune: daca nepotii nepotilor mei vor apuca S-Bahn in Romania, inseamna ca am esuat in a emigra :-)

@Dexter

Costin spunea...

Si nu puteau sa spuna si la astia mai micii, care nu stie carte?

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.