marți, mai 22, 2007

Mai mort decat moartea/Fatum

Ma intrebam cat de frustrant trebuie sa fie ca cineva sa iti faca atat de mult rau incat sa nu ai ce sa ii mai faci. In sensul ca nimic din ce iti este la indemana sa nu fie de ajuns. Cu atat mai putin moartea.
Recent am aflat ca Hitler in ultimele momente de viata a luat pastila cu cianura, si-a tras un glont in cap apoi a fost la scurt timp gasit de rusi si spanzurat de copac ca apoi sa fie dat jos stropit cu petrol si ramasitele sa fie ingropate. Ok, mai puteau sa ii mai faca ceva? In esenta nu. Dar oare toate ororile razboiul creat de Hitler s-au egalizat prin simpla sa moarte? S-a echilibrat balanta print-o singura viata luata? Ideea mea este ca si daca il gaseau in viata nu aveau efectiv ce sa ii faca. Sa spargi usa Fuhrerbunker-ului si sa il vezi acolo. Ghemuit, speriat. Sa stii ca este responsabil de moartea a milione de oameni. Ce ii mai poti face?

Cred ca poti inclina atat de mult balanta spre rau incat nu mai poate fi echilibrata niciodata. Atat prin actiunile tale cat si prin actiunile altora.

Asta am scris mai de mult. Aveam o idee dar nu a ajuns nicaieri, ca multe din ideile mele. Insa am mers pe alt fir. De aici am ajuns sa ma gandesc la pedepsa suprema. Care este cel mai rau lucru care i se poate intampla cuiva? Cum sunem toti filosofi si artisti sensibili stim evident ca moartea nu este cel mai rau lucru. Asa ca mi-au pus eu rotitele in miscare si am ajuns la concluzia ca cel mai oribil lucru este sa stii tot. Si cand spun tot ma refer la tot! Adica, pentru tine, sa nu mai existe absolut nici un mister. Sa stii de la cum sa faci 100.000.000$ si cum va fi exact senzatia cand vei merge cu acel Ferrari pana la ce sa ii spui tipei din colt ca sa o cuceresti si cum va fi sexul cu ea si cum vor arata copii vostri. Sa nu mai existe nici un pic de necunoscut, magie si satisfactia descoperiri.

Normal ca accept faptul ca ideea mea poate fi marcata de o doza foarte mare de subiectivism. Si poate doar pentru mine aceasta este cea mai mare pedepsa, sa fiu deprivat de magia descoperirii, de placerea incertitudinii, de emotii si mister. Dar va provoc sa imi spuneti o pedeapsa mai mare. Dar numai daca sunteti capabili sa intelegeti adevarata semnificatie a ceea ce am spus mai sus. Daca imi trantesti un "nu frate mai naspa sa fii surd" sau nu stiu ce, inseamna ca nu te duce mintea nici pana la colt, nota 2 stai jos. Vreau duritate eminesciana, vreau sa imi spuneti ca poate un blestem egal este sa nu poti iubi niciodata nimic, nici macar un obiect, sau un rasarit de soare, sau vantul. Sau ca mai rau este sa fii nemuritor, sa vezi cum dispar toti prietenii si familia si cum ramai un neadaptat si te refugiez in alcoolism sau traiesti inchis in pod alaturi de 1000 de poze in timp ce nici tu nu mai stii a cata oara incerci sa iti tai venele. Si vreau motivat. Vreau sa intru in mintea ta....spune-mi care iti este frica...vreau sa iti stiu slabiciunea...vreau sa iti stiu secretul!

44 de comentarii:

Radu spunea...

Dacă nu ataca Germania, ataca Rusia. Fapt dovedit istoric. Şi nu uita de miile de femei germane violate şi toate atrocităţile comise de ruşi pe teritoriu german, atrocităţi ce nu pot fi comparate cu ce-au făcut nemţii.


Pe de altă parte, cel mai rău lucru pe care-l poţi face unui om, e să-l izolezi. Izolarea, nu fizică ci emoţională. Nici un prieten, nimic. O viaţă searbădă fără oameni. Asta trebuie, tortură psihologică.

pretzeL spunea...

all is fair in love and war raducule. crezi ca germanii sarutau mana la don'soara cand calcaul in picioare tara dupa tara?

cred ca nu e asa groaznica o viata searbada fara oameni. Poti gasi bucuria in alte lucruri.
Ma rog, constat ca orice pedeapsa buna are ca efect final nebunia. Poate este mecanismul de aparare a mintii. Cand vede ca cedeaza, pentru a apara trupul altereaza perceptia realitatii pentru a o face mai suportabila.

Andreea spunea...

Pedeapsa cel putin la fel de dura= sa nu poti iubi nimic+sa fii nemuritor. Mi se pare geniala combinatia!

Anonim spunea...

...sa te iubesc sau sa stiu ca te-am iubit

Dorin Valeriu spunea...

Daca realizezi ca esti nesigur, ai dorinta de a corecta acest "defect", iar dupa un timp ajungi la un nivel care-ti permite sa "vezi in viitor" cu 50% acuratete (lucru mare!). Nesiguranta scade, dar si multumirea descoperirii...a necunoscutului. Oamneii sunt fiinte previzibile si fara prea mult efort din partea unei fiinte inteligente se poate descifra fiecare gand, fapte si actiune viitoare. Dac as avea de inteles intre a fi prost...mediocru, simplu si a fi peste medie, prevazator, privat de unele bucurii generate de descoperirea copilareasca ale unor persoane...as alege varianta a doua...si as alege sa descopar persoane din ce in ce mai complexe...greu de inteles, ajutat...poate chiar iubit

Costin spunea...

Răul, ca orice alt lucru este relativ. Ce înseamnă rău? Rău pentru mine poate însemna cel mai mare bine pentru tine.
Ce e mai rău, să ştii tot şi astfel să ajuţi Lumea, sau să nu ştii absolut nimic, tu să fii fericit, dar să nu mai ai pe nimeni în jurul tău?
Nu există răul absolut, aşa cum nu exista Absolutul în general.

Paula spunea...

Sa traiesti la infinit fara a fi capabil sa iubesti pare groaznic pentru oricine stie cat de cat ce inseamna sa iubesti. Dar daca nu ai iubit niciodata, daca esti incapabil sa faci asta, inseamna ca nici nu prea ai idee ce inseamna, deci nu ai dupa ce sa iti para rau. Cel mai rau lucru e altul, pentru fiecare, dupa cum s-a mai spus pe aici.
Inca nu am descoperit care ar fi cel mai rau lucru pentru mine...dar "atotstiirea" de care vorbeai suna inspaimantator, intr-adevar.

In ceea ce priveste pedepsele...Nu cred ca ai ce sa-i faci unui om care ti-a facut rau, oricat de mult rau. Cel putin, nimic constructiv...Cred ca tot ce e de facut e sa incerci sa repari daunele...

pretzeL spunea...

@costin evindent (cum am si spus de altfel) este foarte mult subiectivism aici. Dar ne raportam la propiul nostru sistem. Eram curios sa vad diferentele, ce isi poate imagina fiecare. Dar uite, curios, desi suntem complet diferiti ca indivizi si unici in felul nostru, pana acum nimeni nu a dat o idee mai rea.
Acum, imi place faptul ca ai spus "sa stii totul si sa ajuti pe toata lumea", de ce merg mana in mana cele 2 in opinia ta? Iar apoi daca nu stii nimic de ce sa rezulte automat ca esti fericit si mai ales de ce sa nu ai pe nimeni langa tine?

@paula de ce daca nu ai iubit pe nimeni insemna ca nu stii ce pierzi? Trebuie neaparat sa iubesti ca sa stii ce inseamna iubirea, sau sa iti dai seama ca iti lipseste sau sa simti ca e ceva in neregula? Doar pentru ca nu poti face ceva asta nu inseamna ca nu ai idee ce insemna, sa ca nu iti lipseste sau ca nu iti doresti. Daca eu nu pot vorbi chineza si nu am habar ce inseamna invatarea ei, asta inseamna ca imi este imposibil sa imi doresc sa o stiu? Adica definesti dorinta ca un lucru care trebuie stiu automat 100%? Atunci de ce ti l-ai mai dori? (revenim la blestemul meu cu atotstiinta :) )

@andreea uite o idee foarte buna...si groaznica...dar tot in sensul bun :)

@dvd ai folosit tu niste fancy words acolo dre (gen acurateti,previzibil mediocru) dar eu nu prea am inteles ideea pe care vrei sa o transmiti. Care to rephrase that?

pretzeL spunea...

@anonim e hai ca nu sunt asa de greu de iubit :D sunt rapitorrrrrr

andreea spunea...

O sa ma mai gandesc la chestiune, am raspuns cumva prin cuvintele tale, dar, deh tu te gandisei la fenomen. Oricum, atotstiinta si nemurirea+neiubirea se mentin pe pozitii!

Andreea spunea...

Mai am una: persoana suferinda de o forma grava de amnezie, cu memorie ce dureaza 7 secunde: "Mi-a spus cineva ca sotia mea este aici, dar nu am vazut-o niciodata. Nu am vazut nici o fiinta umana de 20 de ani. Nu am vazut niciodata nimic, nu am auzit nimic. Zilele si noptile sunt toate la fel. Exact ca moartea. Mi-ar placea sa simt ca sunt viu."
Cam dramatic, I know. E un fel de *nu pot invata nimic (deci, inversul atotstiintei)+ nu pot iubi pe cineva+ nu stiu cine sunt*.

pretzeL spunea...

GENIAL! :) esti telepata...exact despre asta vroiam sa scriu eu cand aveam niste timp. Despre cat de relativ este totul...si subictiev de altfel memoriei tale.

Bravos, buna idee. Sa nu zici ca te-am copiat cand o sa scriu ceva despre asta :)

Cosmin spunea...

Ce s-ar mai putea adauga temei "pedeapsa suprema" despre care ai vorbit si asupra careia
s-a stabilit deja, de comun acord as putea spune, ca nu poate fi universala?
Poate doar o alta viziune personala.

Cea mai grea soarta pe care as putea (sau nu)sa o indur ar fi incapacitatea de a gasi cea mai mica picatura de bucurie in viata.
Este o varianta cu cat mai simpla cu atat mai puternica a neputintei de a iubi.

In cazul atotstiintei o persoana ar putea gasi fericirea in fericirea altora, in a transforma Lumea intr-un loc mai bun (costin a mai subliniat asta).
Acelasi lucru poate fi valabil si in cazul "pedepsei" nemuririi.
Desigur ca nu toti oamenii au idealuri nobile, dar este valabila oricand si varianta opusa pentru sufletele "intunecate".(ma refer aici la a gasi placere in ranirea altora; trebuie sa accept ca exista asemenea cazuri chiar daca ma revolta acest gand)

Varianta cu memoria stearsa dupa n secunde mi se pare putin deplasata prin faptul ca o asemenea stare nu cred ca poate fi caracterizata ca "viata". Acea persoana ar putea la fel de bine sa fie intr-o coma profunda. Intr-o perioada atat de scurta mintea n-ar putea constientiza pe deplin situatia tragica in care se afla, ceea ce ar face ca pedeapsa sa fie inutila.

Evident ca o combinatie a tuturor pedepselor este mai puternica, dar credeam ca tema e sa gasim una singura...


How do you like them apples?
// Astept imbunatatiri/critici.

Paula spunea...

Daca ar uita toti ceilalti de tine? Inclusiv prietenii, familia...pur si simplu sa dispari din memoria tuturor.
Sau, mai rau, sa uiti si tu cine esti (pierdere definitiva a memoriei) si sa nu fie nimeni care sa iti poata aminti...

Paula spunea...

Nu stii chineza, dar nu esti INCAPABIL sa o inveti (cel putin teoretic), si oricum stii ca ea exista, o idee ai despre ea. Ideea era ca nu iti poti dori un lucru (nu prea imi place sa zic ca iubirea e "un lucru", dar mi-e somn) a carui existenta iti e complet straina...

Andreea spunea...

Cosmin
Cat de mult iti poti gasi fericirea in fercirea altora? In conditiile in care tu stii totul, cunostintele celorlalti ti se vor parea ca acelea unui copil de 1-2 ani.
Gaseste tu o combinatie mai buna, daca protestezi, sau spune una la fel de puternica ca pierderea memoriei de indata ce ai terminat un cuvant de spus.
Pierderea memoriei nu este nicidecum deplasata. Acea persoana exista si, DA, nu poti considera ca felul in care traieste poate fi considerat "viata". Nu asemana cu coma profunda ca nu se leaga; in coma nu ai idee de tine, pe cand in cazul asta simti/vezi ca nu stii niciodata nimic, ca nu vezi niciodata pe nimeni, ca nu stii niciodata nimic (doar am scris in citat astea!). Ajunge sa constientizeze starea in care se afla, poate nu-si poate plange de mile, pentru ca..uita (iti imaginezi, sa uiti fiecare faramita de cuvant si stare, sa fii intr-un perpetuu nu stiu!) dar stie ca are o viata de rahat. Doar nu stie nimic, nu se intreaba de ce nu stie? Come on, am dat citatul.

Paula
Partea cu "sa uiti tu cine esti" e asta cu memoria. Sa uite toti de tine, interesant; ca si cu ai fi invizibil. Deci, esti vizibil, dar nu esti in constiinta nimanui. E ca si cum ai fi de la Casa de copii; copii aceia nu stiu nimic despre ei, si nici nu sunt invizibili :P

Pretzel
Nu zic, nu zic! Doar suntem chit acum :D

cosmin spunea...

Andreea
N-am vrut sa protestez, ci doar sa-mi dau cu parerea. Regret daca am exagerat cu ceva.
La prima intrebare pot sa-ti raspund(subiectiv, desigur) printr-un cuvant: destul.

Gandindu-ma mai bine, nu cred ca as putea gasi cea mai "buna" pedeapsa fara a experimenta posibilitatile. Seamana din perspectiva asta cu o intrebare de genul "Ce-ai face daca...?" la care raspunsul vine, dupa cateva secunde de reflectare, "Nu stiu!".

In alta ordine de idei, mersi Andu pentru un exercitiu interesant de imaginatie. Astept si altele, daca se poate intr-o nota ceva mai optimista. :)

Andreea spunea...

Stiu ca nu ai protestat, dar nu inteleg de ce atata relativism. Normal ca totul e relativ -a si spus asta. Pretzel a pus o intrebare, simplu, si anume, care e cea mai crunta pedeapsa in acceptia fiecaruia.

pretzeL spunea...

Faza cu pierderea memoriei este valabila doar in acceptiunea ei reala. Adica raportata la felul in care ea chiar exista cu adevarat. Daca nu ai o memorie de baza, sa zicem 20 de ani de viata si problema ta sa fie cu memoria de termnen scurt, atunci da, nu traiest. Daca la un anumit timp uiti totul, aceasta nu e viata. Insa exista cazul real (vazut de mine la telly) in care un tip se aseaza la masa cu producatorii de la Discovery si acestia ii spun ca vor sa faca un documentar despre el. El foarte incantat zice ca da, sigur, cum sa nu, poftiti in bucatarie la o cafea. El intra pe o usa si ceilalti pe alta si cand ajung acolo tipul zice "Iubito, de ce filmeaza niste oameni la noi in casa?" Iar la final este al moment dramatic in care el este filmat cum pune o scrisoare la posta si tipul plange de rupe pamantu si realizatorii il intreaba de ce? Si el zice ca de 15 ani s-a chinuit sa duca scrisori pana la posta si nu a reusit niciodata si ii pare rau ca o sa uite ca a reusit si se bucura totusi ca are caseta sa vada sa isi aduca aminte. SICK! :D

@cosmin frumoasa ideea cu bucuria. Sa nu o simti. Mai rea decat lipsa iubirii, imi place! Sper sa pot sa ma gandesc si la un exercitiu de imaginatie mai frumos. Dar sincer,nu e mult mai provocator sa te gandesti la rautati? >:) Sa te infioare o idee prin cat de cruda si absurda este!

@andreea sssh! gata andreea ca tu esti de-a casei! Nu il omora pe cosmin din fasa :). Ne strici fan base-ul!

@paula aha, inteleg ideea. E ca si cum cineva ti-ar "extirpa" dragostea din sistem. Dar ma gandesc ca uitandu-te in jur ai sa observi ca ceva este in neregula cu tine si ca iti lipseste ceva.

Oricum ca idee generala sper ca suntem toti de acord ca orice pedeapsa cu cat e mai buna cu atat da mai tare in nebunie individul pedepsit. Mi se pare perversa ideea de adaptare a mintii pentru a proteja trupul. De a schimba perceptia realitatii pentru a face viata suportabila. Si daca nu iubesti si daca nu mori sau daca stii totul eu sunt sigur ca vei innebuni la un moment dat. Ceea ce din pacate spune clar ca sistemul nu tolereaza pe cineva care nu poate opera in parametrii lui predefiniti. Sau ca noi, sau iti creezi tu lumea ta propie cu population 1...loonie-ville :)

Andreea spunea...

Ok, ok, nu mai urlu la oameni!:P

Sa traiesti captiv in rutina. Sa faci in fiecare zi aceleasi lucruri si sa se repete actiunile la infnit, fara nici o portita de *altfel*. Pur si simplu, sa traiesti aceeasi zi again and again. Sa imbatranesti fizic si sa stagnezi mintal. Sa innebunesti de plictiseala, nervi, frustrare, stagnare, etc. Hai ca incep sa exagerez, clar! :)
Chiar mi-a placut topicul pretzel, ingenios, zau. Te face sa te gandesti ca, damn, ar trebui sa fii fericit asa cum esti, ar trebui sa fii fericit ca nu poti innebuni asa usor si alte bla bla bla-uri.

pretzeL spunea...

I aim to please *bow*

Anonim spunea...

nu mi-e frica de nimic! in iubire nu exista teama...iar eu iubesc.ma iubesc pe mine.te ador pe tine si pe cersetorul de la colt.iubesc cand mi-e bine si iubesc cand ma doare...chiar de-as sti tot...tot as iubi :) semnat vertij

Andreea spunea...

Pretel m-am prins un pic in formulare -scopul meu este sa "sagetez" (tradus word by word)/sa expun idei cat mai originale? Daca asta vrui sa spui atunci, da, foarte faina ideea.

pretzeL spunea...

nu...:) i aim to please insemna tradus mot-en-mot tintesc sa satisfac! Dar aici are sensul de "tin sa fac pe plac" iar *bow* insemna ca fac o plecaciune. tsk tsk...sa te uiti la filme fara subtitrari ;)

Andreea spunea...

Stiu ca inseamna si plecaciune;)Grrr!!!(me enervata de incurcatura)

pretzeL spunea...

ufff...nasoale mom astea nu? :D

Kidha spunea...

Ma intreba cineva zilele trecute daca sunt fericita acum si daca o schimbare majora in viata mea mi-ar aduce fericirea, asa cum o vad, cum o caut, cum o astept.

Asa ca uite parere aici. Seamana oarecum cu ideea ta de tortura, mai si deriva din ea dar probabil ca ai face mult rau unui om neschimband nimic in viata lui. Si asta fiindca orice om are impresia ca merita mai mult, ca poate mai mult, ca exista ceva Mai mult de atat pentru el. Sa-i iei Speranta, ca s-o spun mai poetic asa.

Andreea spunea...

Te tin minte pretzelule! :)

Si, ca sa nu fiu off topic again, ii spun kidhei ca mi se pare cea mai realizabila tortura dintre cele amintite. Sa limitezi actiunile unei persoane, sa nu aibe posibilitatea/sansa sa spere si, implicit, sa nu poata realiza nimic nou. Sa nu poata indeplini nici un obiectiv, nici o dorinta -doar in conditiile actuale se poate numi dorinta, in conditiile in care nu are speranta si nu crede ca merita "mai mult" nu are nici dorinte. Pentru ca nu crede ca merita mai mult, ca poate mai mult. Impreuna cu Speranta, ii iei si Increderea.

vertij spunea...

nu ai cum sa ii iei cuiva speranta.speranta este in noi.in increderea pe care o avem in persoana noastra. fiecare dintre noi este stapan pe felul in care percepe realitatea,iar toate temerile pe care le enumerati sunt niste himere. 90 % dintre obstacole sunt doar in psihicul uman. oameni buni hai sa ne detasam...viata e frumoasa si nu exista frica,decat in creierasele noastre speriate de tot ce este nou si implicit necunoscut noua.
sunt doua concepte in antiteza-narcisimul si frica. cu riscul de a ma repeta(dar risc asta e...am zis deja ca imi place sa traiesc perisulos:) ) in iubire nu exista frica...


@pretzel: m-am semnat si sus:)

vertij :)

Andreea spunea...

Dar nu a spus nimeni ca este ceva real ;). Intrebarea era "care ar fi cea mai mare temere a voastra", nu este, si nu reala. :)

vertij spunea...

din moment ce ai mentionat faptul ca asta este cea mai mare temere a ta...tie frica...nu conteaza ca ai zis ipotetic ;) nu trebuie sa fie ceva real pt a-ti fi frica. nici nu conteaza daca temerile sunt reale sau nu ...frica exista! teama ca undeva in viitor sa nu se intample ...

Andreea spunea...

Frica nu exista, pentru ca sunt ipotetice; tocmai asta e ideea, daca sunt ipotetice, si, in cazul de fata si ireale, nu are cum sa-ti fie frica. Era un pur exercitiu de imaginatie, normal ca speranta e in noi, evident ca nu suntem nemuritori si, clar, putem iubi/putem gasi bucuria in viata.

vertij spunea...

nu pot sa zic ca adevarul meu este mai adevarat...:) pentru ca si tu ai dreptate...in viziunea ta. ambele 'adevaruri' sunt adevarate...nu ma pot contrazice cu tine pentru ca nu am termina nicicand subiectul. este clar ca privim altfel realitatea.

Andreea spunea...

Si eu ma gandeam ca ne lungim;)

pretzeL spunea...

Sa torn si eu niste caz pe foc? :D

Mie mi-e frica de ce am enumerat mai sus! In mod paradoxal. Cum poti sa iti enumeri temerile daca nu iti este frica de ele? Atunci ele evident nu mai sunt temeri => frica exista IMHO

@kidha Frumoasa idee. Bine ai venit pe umila e-fituica a lui costin si a mea. *bow* (adica plecaciune andreea :P ca tu nu le ai cu modernismele astea engleziste :P )

Andreea spunea...

Vorbeam de cele 99% din cazuri, acel 1% nu se ia in considerare. Eu am enumerat mai sus doar cazurile fictive, ireale. Mie (ca sa nu mai fiu acuzata ca pretind adevarul tuturor) nu mi-e frica de ceva ce stiu ca nu se poate intampla, ceva ce are aplicabilitate 0. In cazul pierderii memoriei, exista frica si IMHO.

vertij spunea...

de ce zici ca nu se poate intampla? absolut tot este posibil ;)

Kidha spunea...

^"nu ai cum sa ii iei cuiva speranta.speranta este in noi."

Te contrazici :D
La ce spui tu aici se referea si Andreea un pic mai sus.

@pretzel. Ma faci sa ma simt prost, eu nu te-am intampinat cum se cuvine la mine. :P *bows back*

pretzeL spunea...

@kidha asa sunt eu mai formal.Un adevarat domn al sec 21 :)

Mai...deci propun sa ne vedem cu totii la un suc si sa ne "paruim" live :). Pe costin nu il chemam ca el e anost :P si foarte periculos pentru mine and my kind!

(random thought) mi se pare mie sau la word verification sunt din ce in ce mai multe litere si din ce in ce mai mici??

vertij spunea...

ai dreptate kidha.nu m-am exprimat corect.o sa reformulez candva :)...intr-o alta viata cand amandoua vom fi pisici :)

Kidha spunea...

Vertij e fata deci. Acum inteleg mai bine faza cu sucul, fara Costin.

Daca o sa fim amandoua pisici tu castigi din start, ca eu ma sinucid.
Chiar, cum s-o sinucide o pisica? Aruncatul de pe bloc e rasuflat.

pretzeL spunea...

Ziceam sa ne vdm cu totii (adica toate fetele si eu :D ) Si nu ar trebui sa te sinucizi pisica fiind. Poti sa te abonezi la cantina mea pt pisici, unde viata e dulce si linstita. Sa inteleg ca you are not a cat person? :\

Acum daca stau sa ma gandesc un pic cred ca cel mai usor o pisica s-ar sinucide sau daca ar manca pana ar plesni (trecand prin stadiul being very fat and fluffy)sau ar fi atat de lenesa incat ar trece in non-existenta! Just my 0.02$

@vertij si mie mi-a placut vanilla sky :P

Andreea spunea...

Daca nu incepe un schimb de replici intre vertij si kidha eu nu ma mai joc :D Vreau popcornnn, ca la filmul in care am jucat nu m-am putut uita! Eu propun sa-l luam si pe Costin, chiar daca tu ai ne-ai adunat si ai jonglat cu noi:)

Foarte veridice ideile, pretzel:D Daca ar cadea in fantana aka put si s-ar ineca >:)-sau, ironia mato-sinucigasei, sa pice intr-o fantana goala, sa pice in picioare si sa o salveze stapanul -nu ma intrebati cum :).

Nu ti se pare tie, pretzel, word verification a luat-o razna! Desi acum, cand scriu, si-a revenit. O avea tulburari de personalitate..

A propos, sa ai tulburari atat de mari de personalitate, incat latura ta dark sa ucida, in timp ce tu esti un eminent student sau un prea cunoscut om de afaceri. Predispozitia spre kill somebody sa se manifeste doar in momentul in care te enervezi -exagerata frustrare- ca nu poti retine zeci de pagini de cercetari -in cazul studentului-, sau nu poti incheia afaceri de milioane de $. Sa intri in inchisoare din cauza crimelor -inteligenta nu se aplica in cazul stergerii urmelor si probelor incriminatorii, deorece sunt scurte, rapide si haotice; negandite- si sa te gandesti cum ai ajuns acolo, avand in vedere ca nu esti violent, esti faimos&stuff. Sa traiesti in inchisoare fara sa iti amintesti cum/de ce/pentru ce ai ajuns acolo. Sa expiri inteligenta prin toti porii dar sa o sfarami cu fiecare minut stat in inchisoare. Sa innebunesti de inteligent, sa innebunesti ca nu poti sa aplici nimic din ce stii. Faimoasele stari de ucido-transa sa dispara, din cauza faptului ca nimeni nu te mai poate enerva atat de tare pe plan profesional, nu mai are cine.

Iar m-am intins in scenarii, de data asta unul cel putin ciudat si, parca *scos din filme* :))

afrodita spunea...

cred ca omul odata ce a gustat din fructul puterii nu se poate abtine sa lupte sa primeasca si mai multa,asa se naste coruptia,dar nu am sa vb despre asta acum,ceea ce vreau sa spun e ca un om care a gustat din putere,care a simtit gustul dulce al luxului simte o cadere mult mai puternic decat un om obisnuit...
o a doua pedeapsa ar fi sa-i fie dat tot ce vrea,absolut orice si sa nu fie nevoie sa se lupte pt nimic,nici macar pt aer sa-l inspire.asta ar fi o pedeapsa crunta,pentru ca fiecare simte nevoia intr-un fel sau altul, sa lupte pt a castiga ceva,astfel se bucura si mai mult atunci cand il primeste,in fond viata intraga e o lupta,pentu asta traiesti,daca nu mai ai pt ce lupta esti un viu-mort,dar pe dinauntru...
sper ca nu am vb in limbajul meu blond si ca m-ati inteles si voi...

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.