marți, mai 01, 2007

Dansuri de societate.

"Zambeste draga, ca doar nu e o inmormantare" Danseaza amandoi cu pasi vioi, parca ar fi tineri din nou. Andreea desi nu mai este la prima tinerete inca arata foarte bine. Se misca gratios si ar putea sa faca de rusine orice pustoaica pe un ring de dans daca ar vrea. Aproape ca nici nu i se mai vede rimelul intins si refacut in graba.

Anii au fost buni cu ea desi mereu s-a ingrijit. Din faculate era cea mai draguta si cea mai ravnita. Ii refuza mereu pe toti pretendentii care ii cerseau cate o seara punand la bataie filme, prajituri, cine romantice, masini scumpe si excursii. Ea lua mereu 10, mergea pe jos cu prietenele ei si era pana la 20.00 acasa. Iar asta o facea si mai dorita. Era precum cea mai impenetrabila fortareata. Nimeni si nimic nu reusea sa o sensibilizeze si refuza toate invitatiile cu aceeasi raceala si impasibilitate descurajanta. Toate fetele o invidiau si toti baietii o doreau. "Andreea dar el chiar e dragut, de ce nu ii dai o sansa?" "Uite ce flori frumoase iti lasa pe banca de 2 saptamani". Nimic. Nu o interesa. Din toata facultatea de medicina ea devenise aproape mitica. Existau zile cand o asteptau si cate 3-4 baieti afara. Iesea prin spate numai sa nu ii vada si daca unul era mai inteligent si o gasea nu facea decat sa o amuze si i se parea penibil.

Pana cand l-a vazut pe Alin. El era altfel. Era frumos, cel putin la fel de frumos ca toti ceilalti "petitori". Era inalt, parul negru si ochii negri si adanci. Se imbraca bine si avea o dunga de barba foarte discreta. Insa nu asta l-a facut deosebit in ochii ei. Ci faptul ca nu o baga in seama deloc. Parca nu exista pentru el. Venea mereu si lua o fata pe care o ducea de brat pana la masina lui si plecau impreuna. Prin metodele ei feminine aflase ca tipa accea este sora lui mai mica si ca este in anul I. Apoi totul s-a desfusarat foarte previzibil. O prietena foarte interesata a Andreeiei s-a dus sa se intereseze de Alin prin sora lui. Asadar, Alin 23 de ani, student la Aeronautica, se antrena ca sa devina pilot si ii placea foarte mult innotul unde fusese campion balcanic la juniori. Prea putin. Nepasarea lui dezarmanta o enerva si nu o lasa sa doarma noaptea.
Cum se putea ca ea, cea mai cea dintre cele sa fie neinteresanta pentru un baiat?

Joi dupa-amiaza se termina ca orice alta zi de facultate. Studentii ieseau pe usa cu gandul la ce vor manca, la parc si la o seara de relaxare. Andreea mergea incet pe holurile facultatii sporovaind cu doua prietene. Se gandea ca abia asteapta sa ajunga acasa si sa faca o baie lunga si fierbinte. Pasind pe treptele facultatii i se facu un gol in stomac cand se gandi daca oare o asteapta cineva afara sau nu. Super! Era Marius si inca un necunoscut pe care il mai zarise la o petrece in treacat si care tot incercase sa isi faca putin curaj toata seara. "Buna Andreea!" "Buna Marius..." "Iarta-ma ca sunt atat de direct Andreea dar esti absolut ravasitoare astazi!" "Mersi Marius. Esti un dragut." Zambi atat de fals incat la Ms. Univers ar fi dat-o jos de pe scena. Evident nu se chinuia prea mult. "Stii...uite...am vazut florile astea in vitrina la Dorobanti si m-am gandit instant la tina. Mi-am zis ca trebuie sa fie ale tale" "Cum ziceam, esti un dragut mai Marius" Marius se inrosi. "Pai daca tot sunt atat de dragut...stii...uite...ma gandeam..." "Stiu exact la ce te gandeai si raspunsul este acelasi ca si saptamana trecuta. Stii ca tata nu ma lasa sa ma incurc cu baieti pana nu termin facultatea."

Se opri brusc. Observase de ceva vreme ca Alin este in fata ei cam la 10-15 pasi cu sora lui de brat. Venise fara masina astazi si o deranja ca tocmai acum Marius si celalat tip (care iarasi isi tot isi facuse curaj pana ea plecase) se agatau de ea. Ok nimic deosebit pana acum. Insa cand ii arunca acelasi motiv rasuflat lui Marius, Alin se intoarse si zambi ca apoi aproape sa izbuncneasca in ras. "Auzi Marius, iarta-ma ca te expediez asa dar mi-am adus aminte ca trebuie sa ajung repede acasa. Ne auzim maine." "Sigur....sigur....te astept tot aici in fata" (de parca nu ar fi facut-o oricum). Era rosie de enervare. Auzi tu! Cine se crede el sa se intoarca si sa ranjeasca asa la ea ca un prost crescut. Adica ea ce este, o oarecare de pe strada adusa aici sa fie amuzametul cine stie cui?

Mergea nervoasa si hotarata inspre casa. Alin se opri, isi pupa sora pe obraz iar Andreea realiza uimita ca statea la cateva case distanta. Acum doar el mergea in fata ei. Aproape ca ii putea simti parfumul fin in aer. Era la o distanta de cativa pasi de el. "Ham Ham!". Albert cainele ei o recunoste mereu de la departare. Andreea scoate cheile de la poarta si mangaie cainele pe capul lui alb si pufos. "Eh, ce griji ai tu?". Alin se indeparta incet, incet. Inca un pic si va trece de coltul strazii si va ajunge pe bulevard si nu o sa il mai vada. Si-l imagineaza cum ajunge acasa, se descalta, se dezbraca si intra in dus, cum merge cu prosopul infasurat in jurul trupui, cum isi face apoi ceva de mancare.

Alearga! Pietrele cubice o dor prin talpa subtire a incalatarilor ei. Se apropie de el si incerca sa isi calmeze respiratia. Nu prea reuseste. A alergat atat de tare sau e de la emotii. Nici ea nu isi da seama. Ii pune mana pe umar. "Ce era asa de amuzant?" Alin se intoarce cu o spranceana ridicata. "Poftim...?" "Nu ma enerva Aline, m-ai auzit foarte bine, ce era asa de amuzant la intrarea facultatii?". In cotul gurii ii incolteste un zambet care ii dezveleste dantura alba si perfecta. "Pai ma gandeam ca o fata asa de frumoasa cum esti tu, ar fi gasit in timp niste pretexte mai bune de a refuza un baiat si doi, de unde stii numele meu?" Iarasi isi ridica spranceana. Andreea brusc realiza gafa si se inrosi. "Iarta-ma Andreea dar eu ma grabesc. Si sunt sincer cand spun asta. Uite cum facem. Vorbim maine cand termini tu facultatea. O duc pe asta mica acasa si mergem la o cafea ceva, ok?" "B...b...bine, sigur" "Perfect. Pe maine atunci" si se intoarse hotarat. "Pe maine..." murmura Andreea in timp ce isi tinea cartile cu ambele maini si avea o privire perplexa.

Cei 50 de metri pana acasa ii parcurse in 20 de min iar apoi se aseza pe scaun pe terasa in timp ce Albert rodea de zor la o jucarie. Ii era asa de rusine de ce facuse. Parca era la serbare in clasa 1-a si urcata sus pe scena isi uitase poezia incepand sa planga in rasetele stapanite ale parintilor. Se simtea sub microscop si parca avea senzatia ca toata lumea stie de gafa ei. "Stai putin! Eu tocmai am acceptat sa ma vad maine cu el. Nu pot sa cred. Cat de simplu a fost. Nici nu mi-am dat seama cand am zis da. Si ce este curios e faptul ca abia astept sa il vad." Multe ganduri ii chinuiau mintea insa toate placute. Cu ce sa se imbrace? Cum sa isi prinda parul? Ce pantofi sa isi puna? Trecu mult timp pana se ridica sa intre in casa. Chiar atunci, dintre toate gandurile, unul se ridica si prinse forma sagetandu-i mintea. "Cum de stia si el cum ma cheama...?"

Clipi. Trecuse doar o secunda.Nu mai putea sa se stapaneasca. Izbucni in plans. El observa imediat si o apuca repde de mana tragand-o de pe ringul de dans. O durea insa nu ar fi spus ceva niciodata. Tranti usa de la baie si o invarti de incheietura aruncand-o in perete. "Auzi, tu vrei sa te calmezi dracului odata?!" "Iarta-ma....nu stiu ce mi-a venit" spuse Andreea printre lacrimi. "Stiu eu exact ce ti-a venit si ai face bine sa nu iti mai vina a doua oara ca poate imi vine si mie ceva". "Uite ce e, chiar nu cred ca era necesar..." Cu o miscare de brat ii trase o palma puternica peste fata. Aceeasi mana care acum un an tragand de mansa salvase un avion dintr-o situatie imposibila. Aceeasi mana care acum 6 ani o mangaia si ii punea un inel pe deget. Andreea se dezechilibra si cazu sub chiuveta. "Nu ma intereseaza ce crezi tu si ridica-te de sub chiuveta ca esti penibila. Ti-am zis sa termini cu veleitatile astea de artista tampita! Lasa ca vezi tu acasa!" Andreea nu mai indrazni sa zica nimic. El merse, deschise usa si la jumatea pragului se intoarse. Ridica spranceana si un zambet ii incolti in coltul gurii. Andreea invatase adevarata semnificatie a acestui gest. "Si fa ceva cu machiajul ala te rog, sa arati si tu prezentabil". Pentru a doua oara in seara asta isi sterse rimelul intins pe fata. Isi dadu cu fond de ten sa nu se vada lovitura. Isi aranja rochia sa nu se vada vanataile de pe brat si se bucura ca e indeajuns de lunga incat sa le ascunda si pe cele de pe picioare. In ultimi ani invatase sa se imbrace potrivit.

Cu mana dusa inspre usa de la baie se gandi sa o faca. Se gandea aproape de 1 an sa o faca. Ce figura ar fi avut cand ar fi gasit-o asa acasa. Vroia sa fie ceva frumos. Fara sange sau urme. Sa o vada in toata frumusetea ei inerta. Sa ii poate privi fata pana cand nemaiputand indura, sa tranteasca capacul cosciugului. Sau sa fuga. Ce frumos ar fi sa fuga. Sa termine medicina. Sa merga la mormantul tatalui ei si sa isi poata face pace cu el. Stia ca din cauza ei murise. Din cauza supararii pricinuite de ea. O ardea verigheta pe deget. O simtea mai mult ca un belciug murdar care ii marca situatia groaznica de condamnata decat un simbol al iubirii. Probabil asa se simteau si prizonierii cu vesnicele lor legaturi prinse de picior. Si ei, tot doar in moarte scapau de ele. Isi dadu jos verigheta. Brusc bucata de piele expusa se raci si se simtea descoperita. Stia insa ca este doar frica si obsinuita care o fac sa se simta asa. Isi puse verigheta la loc si trase aer in piept. Intra inapoi in salon. "Unde ati fost mai porumbeilor? Iarasi ti-ai refacut machiajul Andreea? Mereu sa arati bine. Vrei sa ii innebunesti pe toti chit ca ai cel mai bun barbat de aici" spuse mama lui. Ea zambi sec "Da...cel mai bun...." si il saruta.

28 de comentarii:

Adrian spunea...

Îmi aminteşte de articolul ăsta de aici: http://mortis.menshealth.ro/uncategorized/jalnic.

Nu ştiu de cine să-mi fie milă mai mult. De Andreea sau de băieţii ăia buni şi cumsecade care o curtau în facultate?

Radu spunea...

Cât de tipic feminin. Se plâng că toţi vor să le fută apoi când nu sunt băgate în seamă se isterizează.

Apoi fac cea mai proastă alegere.

Yay women.

pretzeL spunea...

Frumos articol Adrian. Misto scris, mersi ca mi l-ai aratat. Cat despre cine sa iti fie mila...eu zic ca de nimeni!

@radu. Desi dur spus este adevarat. O femeie ar fi in stare sa se combine cu un ratat care a stat dupa ea 5-6 ani doar pt ca ala nu a mai bagat-o in seama recent. Femeile au nevoie de acest fan base. Le da incredere si ar face orice pt a isi asigura aceasta incredere. Chit ca e vorba de o relatie ieftina sau sex ocazional doar ca sa mai stie ca "they still got it".

Anonim spunea...

io nu ma indoiesc de experienta voastra in materie de femei dar... hai sa nu generalizam... k daca toate femeile ar fi la fel si asa de simplu de descris nu s-ar mai plange toti barbatii ca nu le inteleg...

Anonim spunea...

"Anii au fost buni cu ea desi mereu s-a ingrijit"

Paula spunea...

Frumos scris.

Da, femeile nu sunt toate la fel, barbatii nu sunt la fel, oamenii nu sunt la fel. Pentru ca daca am fi toti la fel, am muri, fie de plictiseala, fie de singuratate.

Cat despre Andreea, personajul tau, mi se pare ca l-a vazut pe Alin asa cum ar fi vrut ea sa fie, nu cum era...si-a dat seama prea tarziu, s-a obisnuit si ii e frica sa plece. Mai mult frica de schimbare decat de el.

DriverMax spunea...

Sinteti geniali, povestile sint bestiale, mai ales cele umoristice si cele de dragoste mai scurte :), dar, am si eu o intrebare - ce e ala "sietch"?

Cristi spunea...

Google it... sau citeste "Dune". ;-)

pretzeL spunea...

@anonim e doar o poveste...nu are legatura in nici un fel cu experienta noastra cu femeile. Andreea este un exercitiu de imagintie cel putin din partea mea. Este insa trist ca tu totusi o poti incadra in def unei pers reale. Asta inseamna ca daca particularizam, Andreea exista si este pacat. Poate am sa o omor mai incolo >:) Publicul sa voteze...trimiteti sms la 1234 si spuneti moare sau nu Andreea.

@anonim2 Si mie mi s-a parut ciudata expresia cand am scris-o...dar am vrut sa spun ca desi anii au fost buni cu ea, nu era necesar pt ca ea mereu s-a ingrijit. Are sens? :)

@Paula mersi, ma bucur ca ti-a placut! Evident ca nu generalizez cand o descriu pe Andreea. Eu sper ca ea nici sa nu existe cu adevarat. (desi ma indoiesc). In alta ordine de idei ai inteles foarte bine gandirea ei!

@mersi drivermax. Sper sa mai scriu cand mai am timp. Am foarte multe idei. Drop by from time to time. ;)

Paula spunea...

Daca ce ai scris tu ar fi un capitol de roman, m-as astepta ca Andreea sa moara. Adica sa se sinucida. Si m-as gandi ca asta a fost metoda ei de evadare...Dar pentru ca finalul tau inca nu e scris...Cum sa moara? E pacat de ea :-) Sa fuga undeva si sa o ia de la capat... sa se indragosteasca de altcineva, sa fuga impreuna si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti.

pretzeL spunea...

Esti mult prea optimista. Nu impartasesc acest sentiment in privinta viitorului Andreeei. Vom vedea daca o sa mai apara. In alta ordine de idei ar fi misto ca toate micile povestiri scrise sa fie franturi dintr-un roman al meu... >:)

anonim1 spunea...

nu ma refeream la eroina ta... ci la commenturile de mai sus... care generalizau

Paula spunea...

Da, ar fi misto. Te-as citi :-)
Intr-adevar, uneori fac exces de optimism...daca exista asa ceva ;))

pretzeL spunea...

@anonim1 mdeah...din dragul de a da importanta spuselor noastre tindem sa generalizam pentru maximiza efectul. Doamne, toate femeile sunt nenorocite! Daca ar fi spus cineva, da, cateva femei sunt nenorocite, eram gen, asa si?

@paula in functie de cati ani ai poate vei prinde o carte scrisa de mine. Ma mai abtin cam 30-40 de ani pana am si eu ceva cu adevarat interesant de zis :)

Paula spunea...

Incepe sa fie cam mult din mine pe aici, dar nu ma pot abtine. Se tot spune cat e de pacat ca exista si in realitate femei precum Andreea. Dar barbati ca si Alin? Adica din aceia care isi considera sotia un accesoriu menit sa ii scoata pe ei in evidenta, un "ceva" care trebuie sa se supuna lui, pentru ca el e "cel mai bun barbat de aici". E trist ca exista femei care permit sa fie tratate astfel, dar ca exista barbati ca si Alin e revoltator.

In alta ordine de idei, peste 30 de ani o sa fiu aproape tanara :-)

iulia spunea...

e bine ca ai observat un lucru: ca fara verigheta ii era rece, nu se simtea in siguranta.chiar mi-a atras atentia detaliu asta :)
f fain scris

Anonim spunea...

E okay scris. Sunt sigur ca se poate si mai bine andule. Ai unele expresii desuete si cateva clisee. Pe alocuri (cel putin pe la inceput) limbajul este putin infantil. In rest, e bine ca ai propriul tau "fanbase" si "astept cu infrigurare continuarea" :))

pretzeL spunea...

Asa ma gandeam si eu. Nici mei nu imi place stilul. Mereu mi se pare ca incep foarte prost si greoi pana inteleg ceea ce vreau sa scriu, cum sunt personajele, atmosfera. Oricum mai mult decat decent nu m-as clasifica nici eu. Iti multumesc pentru critica realista si sper ca pe viitor sa te pot "satisface" din ce in ce mai mult. Sunt aici ca sa invat nu? Adica sa imi definitivez un stil la urma urmei...momentan ma agit si eu in supa primordiala a creatiei...poate iese ceva :)

anca14 spunea...

Frumos. Ciudat, dar am avut rabdare sa citesc pana la capat. M-a captivat.

Razvan spunea...

Anonim ala de sus cu critica sunt eu. Citesc de mult blogul asta incognito pentru ca nu am timp sa scriu comentarii. De fapt nici acum nu am ... but what the heck :) Cum spuneam si mai sus, esti inca la inceput pe drumul cel bun si intradevar se simte o intrare gradata in "pielea" povestirii.

Semnat: Razvan Savu

pretzeL spunea...

Pha....pai bine bai magarule! stai acolo si nu zici nimic?? :) Mersi, ma bucur ca te fac sa mai arunci din cand in cand un ochi.

Anonim spunea...

haideti copilashi... stoarceti creierashii si mai produceti ceva pe aici...

Anonim spunea...

Hm...de obicei nu las comentarii pe bloguri, dar as vrea sa scot in evidenta un aspect. S-a spus aici ca femeile sunt atrase de barbatii care nu le baga in seama, si e f adevarat, comportamentul personajului "Andreea" este cat se poate de realist. La fel de realist este comportamentul colegilor Andreei care fac coada pe treptele facultatii...de ce? chiar e Andreea singura fata care arata bine din toata facultatea? sau si - mai ales - pentru ca e inabordabila si nu-i baga in seama?
Eu zic ca Andreea si colegii ei exista cu adevarat...toti ne dorim mai ales ce nu putem avea.
Semnez, dar "o dau anonima" :P
Cristina
P.S. am ajuns la blogul asta de la "aberatiile polimorfe" ale lui Cristi si mai citesc din cand in cand...imi place cum scrieti...evident, de vreme ce va citesc.

pretzeL spunea...

trebuia sa semnezi x-tina...ca era mai cwel :) si mai anonim.

Mulumesc de comentarii.

Anonim spunea...

X-tina? Nu, ca nu vroiam sa fiu confundata cu Christina Aguilera :)...nici macar nu-s blonda.

Anonim spunea...

foarte interesant....mai astept povestiri din'astea....

dansuri latino spunea...

te-ai gandit cumva si la urmatorul articol - dansuri latino?

Cos spunea...

Nu, pentru ca dansurile latino sunt de cacat.

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.