vineri, aprilie 27, 2007

Cum să nu mori la locul de muncă?

Seria de sfaturi practice revine cu un subiect în vogă: cum să nu decedăm la locul de muncă.

Totul începe de mic, încă din liceu. Orice am face, nu trebuie să ne orientăm spre o facultate economică (a se citi ASE), căci de aici vin toate relele. Dacă ai intrat la ASE, ţac-pac ai început să vorbeşti în termeni de human resources, audit şi brainstormig şi eşti pe jumătate corporatist. Apoi, nu-ţi rămâne decât să te angajezi la o bancă şi să mori. Pentru a evita astfel de situaţii, dăm la o facultate tehnică, devenim cu greutate ingineri şi apoi putem oricând spune "Domnule, asta e muncă delicată, nu ne permitem greşeli cauzate de grabă în procesul de proiectare". Sau, dacă şeful devine cu adevărat nesimţit, îi poţi explica oricând că sunt numai 20 de absolvenţi pe an de la facultatea pe care ai terminat-o tu şi că poate angaja oricând pe altcineva...dacă are pe cine (situaţie dificilă din punctul de vedere al absolventului de ASE, unde sunt patru milioane de absolvenţi pe an şi numărul creşte continuu).

Dacă aţi făcut greşeala să terminaţi ASE-ul şi acum doriţi să trăiţi, nu trebuie să panicaţi, există soluţii. În primul rând, NU vă angajaţi la o multinaţională! O uninaţională bulgărească ce-are? Doar pentru că nu veţi avea un Renault Clio de serviciu şi Zapp (că să vorbiţi gratis cu colegii de serviciu corporatişti şi ei) nu e un capăt de ţară, puteţi oricând să conduceţi un Golan şi să vorbiţi de pe Cosmote.

Dacă sunteţi deja angajat într-o multinaţională situaţia este sumbră pentru Dumneavoastră, dar sunt câteva lucruri pe care le puteţi face. În primul rând, ce se întâmplă la muncă, rămâne la muncă (mai puţin cazul fericit în care aflaţi că şeful i-o trage secretarei, caz în care ce se întâmplă la muncă poate ajunge şi la soţia şefului dacă acesta nu vă oferă patru luni de concediu plătit în Tahiti). În al doilea rând, ce se întâmplă la muncă, nu se întâmplă decât între nouă şi şase. Tot ce se întâmplă între nouă şi şase se întâmplă cu 25 de pauze scurte de ţigară şi cafea, şi două pauze mai lungi de masă. Din trei în trei luni va trebui să falsificaţi un buletin medical care atestă ca aveţi nevoie de odihnă sau maladia cronică pe care o aveţi poate regresa (veţi spune că falsul este ilegal...pe de altă parte şi moartea este la fel, ce alegi?).

Fiecare dimineaţă va începe cu cititul de mailuri haioase şi bloguri timp de o oră (sietch este aici pentru a vă ajuta!) - doar n-o să intrăm direct în pâine. Răsfoitul presei vine la rând - un angajat informat este un angajat eficient (şi viu). Cum deja s-a făcut prânz, este timpul pentru o gustărică, neapărat în afara firmei. Imediat ce vă întoarceţi cu forţe proaspete vă puteţi apuca de treabă, dar fără prea mare efort. Dacă simţiţi orice fel de stres, opriţi-vă imediat şi cereţi angajatelor mai tinere din companie să vă facă masaj pentru a elimina riscul de deces.

[ Va urma! ]

7 comentarii:

Cristi spunea...

Multinationale, my a**. Divizii romanesti (cu mentalitate comunista) a unor firme mari care-s bucuroase ca ne platesc putin si muncim dublu/triplu.

iulia spunea...

dar macar ase-ul nu risca sa moara din facultate!

pretzeL spunea...

Eu sunt la ASE si angajat la o multinationala...ce vrei sa zici? Am i X__X ?

Cristi spunea...

Stiti cum se saluta ASE-istii la o multinationala (si studentii la Poli/Constructii): "Salut! Cat mai ai!?"

Anonim spunea...

iar vorbeste invidia din aia care nu sunt la ASE... stati voi linistiti k nu murim nici in timpul facultatii nici dupa...

Costin spunea...

Traiti, dar traiti in ignoranta!
KEKEKEKE

pretzeL spunea...

Da, ASE-istii nu au suflet! :)

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.