duminică, aprilie 29, 2007

Covrigei si bere.

Ne aduce doua beri. Ne zambeste. Doar suntem doi baieti singuri la o masa. Sau o amuzam sau o atragem, una din doua. Le desface si Dan se infinge cu nesat in a lui. Sorb cu o sila de nedescris. Urasc berea dar ce baiat as fi daca nu as bea cu placere? Chiar nu am nevoie sa intre la banuieli.

"Si spuneai...?" Nici nu apuca sa deschida gura. De fapt nici nu ma intereseaza ce are de spus. Cel putin nu acum. A pornit cu cel mai prost start in mintea mea. De pe ultimul loc. Il studiez cu atentie. E un barbat adevarat. Sau oricum cel putin mai adevarat ca mine. Evident in ceea ce priveste definitia Cosmo a barbatului, cu putina burta, paros, tuns scurt, obsedat de fotbal, meme si alte prostii care mie imi spun putine sau nimic si ma astept din orice in moment sa ragaie. De fapt sunt sigur ca arata bine, mult mai bine decat il vad eu. Pe de o parte ma si astept sa arate bine, adica as fi fost insultat sa fie un urat. Trebuia sa fie macar decent ca sa ii starneasca interesul. Dar eu il uram, nu as fi putut sa il vad altfel nici daca mi-ar fi salvat viata.

Nu pot sa nu imi iau ochii de la el. As vrea sa ii intru in cap, in minte, in trup si in suflet. As vrea sa ii stiu si ultimul secret. Ultima traiere. Sa stiu de fapt ca este un mitocan, un macelar, un barbar, un taietor, un grobian. Sa stiu ca este un fals si o minte. Sa stiu ca este un prefacut si un inselator. El cu fotbalul si berile lui este un ratat care cauta poze deocheate pe HIV si care iese cu baietii in cluburi si beat fiind se agata de ea si ii calca in picioare puritatea ca un animal mudar de noroi. Legat cu fularul cu echipa lui de anagramati de doi lei care nu au putut sa razbeasca altfel prin viata decat dand cu picioarul intr-o minge, se agita ca o gorila pe gard iar apoi ea il soarbe din priviri si il crede poet. Se lauda cu ce capete a spart cu cum i-a tras-o lu' aia de a urcat-o pe pereti. Rade cu prietenii lui tembeli la terasa lui de obositi unde abia isi permite un cico la 0.25 pe bani de imprumut.

Ma trezesc. El inca nu a zis o vorba. Nici nu a tras inca aer in piept sa raspunda la intrebarea mea. De fapt, nici nu il stiu. Fizic parem diferiti, dar de unde stiu eu ca acasa nu se duce si mai completeaza ultimile pagini la al 6-lea roman al sau ca apoi sa mai arunce o ultima privire pe discursul de maine de la clubul de poezie? Nu pot sa fiu obiectiv. Daca mi-ar scoate acum pe masa insemnarile prin care vrea sa revolutioneze fizica as fi curios de unde le-a copiat.

"Pai ma intrebam de ce m-ai chemat aici?" Da, de ce te-am chemat? De fapt nici nu am un motiv. Sa ii spun adevarul? Sa ii spun ca eram pur si simplu eram curios sa vad cine o face sa rada? Sa ii spun ca vroiam sa te demontez? Sa te vad prost si urat? Dar in felul asta oare nu as fi demontat-o si pe ea? Cum sa placa pe asa cineva? Nu pot accepta ca cineva imi poate lua locul sau ca cineva a mai insemnat ceva inainte. Ambele sunt la fel. Imposibile. Cine esti tu?

Suna telefonul! Asta asteptam. Stiu ca tu esti. Rade....te aud si pe tine razand. Mie nu mi se pare nimic amuzant, dar eu nu am mai ras de mult. Nu pot sa accept ca face parte din prezentul si din viitorul tau. Ma gandesc la tine. Ma gandesc la degetele tale care ma mangaiau cum alerga pe tastatura telefonului si ii formeaza numarul. Cum e? Danutz? Dany? De multe ori m-am intrebat cum il ai trecut in agenda. Te gandesti ce o sa ii spui. Te gandesti la el. Il suni. Vrei.....vrei....vrei sa il auzi. Pe el. Sa....

Ma intreb cum v-ati cunoscut. In club? Dansai? Bausei? Bause si el? Dansa prost? Ati dansat impreuna? Erai in parc? Te-a facut sa razi? A alergat dupa tine si te-a facut sa rosesti? I-ai dat numarul de telefon? Ai asteptat cu nerabdare sa te sune? Te-ai bucurat cand te-a sunat? Nu ai putut sa dormi noaptea de gandul la el? Zambeai?

Il aud cum vorbeste de locul in care veti iesi diseara. E un loc mediocru. Eu nu te-as fi dus niciodata acolo. Inseamna ca tii la el daca mergi acolo. 6 luni si 21 de zile m-am gandit cat de mult tii la el. Ce inseamna el. Ma simt ciudat pentru ca nu ii pot da de cap. E atat de altfel. Oare el e un experiment si de fapt tie iti plac cei ca mine, sau eu am fost ceva diferit si de fapt tie iti plac cei ca el? La 8, vine sa te ia el. Super. Sper sa va distrati. Sa va tineti in brate. Sa iti dea sa guste din mancarea lui si tu din a ta. Ma tii minte cand am...

Deschid usa barului. Il vad stand la masa. Ma intreb daca o sa il suni cat suntem aici. Trag aer in piept si ma duc inspre el hotarat. "Buna Dane, mersi ca ai venit." Se ridica si da mana cu mine. "Eh, nu face nimic, cu placere." E mai scund decat mine....yessss! 1-0!

vineri, aprilie 27, 2007

Cum să nu mori la locul de muncă?

Seria de sfaturi practice revine cu un subiect în vogă: cum să nu decedăm la locul de muncă.

Totul începe de mic, încă din liceu. Orice am face, nu trebuie să ne orientăm spre o facultate economică (a se citi ASE), căci de aici vin toate relele. Dacă ai intrat la ASE, ţac-pac ai început să vorbeşti în termeni de human resources, audit şi brainstormig şi eşti pe jumătate corporatist. Apoi, nu-ţi rămâne decât să te angajezi la o bancă şi să mori. Pentru a evita astfel de situaţii, dăm la o facultate tehnică, devenim cu greutate ingineri şi apoi putem oricând spune "Domnule, asta e muncă delicată, nu ne permitem greşeli cauzate de grabă în procesul de proiectare". Sau, dacă şeful devine cu adevărat nesimţit, îi poţi explica oricând că sunt numai 20 de absolvenţi pe an de la facultatea pe care ai terminat-o tu şi că poate angaja oricând pe altcineva...dacă are pe cine (situaţie dificilă din punctul de vedere al absolventului de ASE, unde sunt patru milioane de absolvenţi pe an şi numărul creşte continuu).

Dacă aţi făcut greşeala să terminaţi ASE-ul şi acum doriţi să trăiţi, nu trebuie să panicaţi, există soluţii. În primul rând, NU vă angajaţi la o multinaţională! O uninaţională bulgărească ce-are? Doar pentru că nu veţi avea un Renault Clio de serviciu şi Zapp (că să vorbiţi gratis cu colegii de serviciu corporatişti şi ei) nu e un capăt de ţară, puteţi oricând să conduceţi un Golan şi să vorbiţi de pe Cosmote.

Dacă sunteţi deja angajat într-o multinaţională situaţia este sumbră pentru Dumneavoastră, dar sunt câteva lucruri pe care le puteţi face. În primul rând, ce se întâmplă la muncă, rămâne la muncă (mai puţin cazul fericit în care aflaţi că şeful i-o trage secretarei, caz în care ce se întâmplă la muncă poate ajunge şi la soţia şefului dacă acesta nu vă oferă patru luni de concediu plătit în Tahiti). În al doilea rând, ce se întâmplă la muncă, nu se întâmplă decât între nouă şi şase. Tot ce se întâmplă între nouă şi şase se întâmplă cu 25 de pauze scurte de ţigară şi cafea, şi două pauze mai lungi de masă. Din trei în trei luni va trebui să falsificaţi un buletin medical care atestă ca aveţi nevoie de odihnă sau maladia cronică pe care o aveţi poate regresa (veţi spune că falsul este ilegal...pe de altă parte şi moartea este la fel, ce alegi?).

Fiecare dimineaţă va începe cu cititul de mailuri haioase şi bloguri timp de o oră (sietch este aici pentru a vă ajuta!) - doar n-o să intrăm direct în pâine. Răsfoitul presei vine la rând - un angajat informat este un angajat eficient (şi viu). Cum deja s-a făcut prânz, este timpul pentru o gustărică, neapărat în afara firmei. Imediat ce vă întoarceţi cu forţe proaspete vă puteţi apuca de treabă, dar fără prea mare efort. Dacă simţiţi orice fel de stres, opriţi-vă imediat şi cereţi angajatelor mai tinere din companie să vă facă masaj pentru a elimina riscul de deces.

[ Va urma! ]

duminică, aprilie 22, 2007

Land Desktop 2007.

Pentru că m-am chinuit ceva cu bug-ul care făcea Autodesk Land Desktop-ul 2007 să crape atunci când accesam meniul File (şi din câte am înţeles şi AutoCAD-ul 2007), iată şi rezolvarea. Totuşi, precizez că nu merge decât metoda întâi. Spor!

vineri, aprilie 20, 2007

The 300.

Au trecut două săptămâni de când n-am mai scris nimic aici şi două luni (probabil) de când n-am mai scris ceva decent. Doar pentru că, efectiv, n-am avut timp.

Dar, cum evenimentele importante nu aşteaptă să am eu timp, ieri, Preşedintele ales direct al României a fost suspendat de către 300 de parlamentari aleşi pe liste. Vreţi să vedeţi cine l-a suspendat pe Băsescu? Uitaţi într-un dintre posturile mele de la început. Situaţia seamănă izbitor cu filmul "The 300", numai că băieţii răi sunt 300 şi reuşesc din patru în patru ani să învingă 22 de milioane.

Am fost ieri în Piaţa Universităţii ca să-l susţin pe Băsescu. Este pentru prima dată când mă duc acolo pentru că este pentru prima dată când simt nevoia. Pentru toţi cei care cred (şi mi-au spus-o) că au fost numai golani şi "ciumegi" (termen preluat de la domnul Cristoiu): NU este adevărat. Au fost tineri normali, tineri cu simţ civic, tineri potoliţi.

Dacă pe Constantinescu l-au învins serviciile secrete, pe Băsescu l-au învins mulţi participanţi la concursul Steaua Fără Nume. Pentru că băieţii aştia sunt cocoşaţi de câte stele au avut pe umeri înainte şi pentru că nu ştie nimeni cum îi cheamă - Dinu, Călin, Felix, Mircea, Dan, Corneliu şi alţii. Şi sincer, chiar nu mă interesează ce-a făcut Băsescu, dar numai când mă uit cine s-a aliat împotriva lui şi începe să-mi placă de el.

În aceeaşi linie a perpetuării continue a comunismului în România, iată că un blogger a fost exmatriculat din liceu pentru ceea ce a scris în jurnal. Ariel, rezistă acolo, dacă pot să te ajut cu ceva, nu ezita să mă contactezi!

Exprimare liberă, liberă
Ating şi rup coarda sensibilă!

vineri, aprilie 06, 2007

Marş arriere.

Cadru: curtea Universităţii de Construcţii.
Personaje: O fată, un băiat şi un câine.

Fata (referindu-se la câine) : Uite-l, mă, se ţine după noi...
Băiatul : Să plimbă şi el...