joi, martie 15, 2007

Cine nu-i gata...

Mai tii minte cand chiuleai cu toata clasa? Primele chiuluri in masa, clasa a 7-a, poate a 8-a. Cat de minunat era? Cand lipseai de la scoala desi evident trebuia sa fiti cu totii acolo. Scapai de rutina zilelor din saptamana. Era magic...ca un prizonier iesit din celula lui de 2/2. Stiai ca o sa aveti probleme dar hei, probleme erau impartite la x (iar x>25 minimum). Asa ca furia cadrelor didactice se mai disipa, doar nu putea lovi orbeste in plebei. Bine mai se maraia un "Gigel, dar chiar si tu mai mama? Ca ai numai 10!" sau "Si tu bai Stoica, macar in ceasul al 12-lea daca te trezeai si tu sa nu mai lipsesti." Evident mai ramaneau in clasa 1-2 "tocilari" care se simtea pierduti fara rigiditatea bancii si mirosul de creta, dar cine avea nevoie de ei. Erau doar buni sa mai copiezi si tu o tema din cand in cand.

Si apoi se mergea in parc. Erai mare, dar inca nu indeajuns de mare incat sa te goneasca "comunitarii" din leagane. Erai tu cu baietii la "caterinca", imbranceli si impins. Si fetele la barfit. Totul arata altfel. Era unul din rarele momente in care ii vedeai pe ceilalti in alt mediu decat cel al scolii. Mai erau de altfel si petrecerile. Unde toata lumea arata altfel. Dar asta in epidsodul urmator. Colegii si colegele in parc primeau noi valente. Ghiozdanele aruncate pe o banca gramada, hainele la fel. 1 suc 2, care se urca mai sus in copac, care face mai mult zgomot care alearga mai repede.

Timpul trecea, era soare in parc, era cald, era bine. Mai aveai de stat minimum 3 ore ca doar pe la 7 trebuia sa fi acasa. E ok, e doar 3. Cineva propune fata-ascunselea. E invechit jocul, nu iti mai place, nu ai chef. Simti un amestec de rusine si penibil dar nu iti dai seama. Si totusi parca ai vrea sa joci, adica de ce nu, ce sa faci. Se trage la sorti si va numara Andreea. Ce bine, nu aveai deloc chef sa numeri si nici nu te pricepeai la gasit.

100...99....98...se fuge. Fugi si tu. Alergi habar nu ai unde. Cristi, te-ai duce cu el, dar clar nu mai ai loc. Ioana a deja prea departe. Ta panichezi...nu poti fi gasit primul. Nu se poate. Doar esti un smecher. Auzi din stanga "pssst...hei, aici" Este ea. PAUZA!

Mereu este o ea. In viata fiecarui baiat este o ea. Fie ca ea este un poster pe perete in camerea sau un center-fold in revista de sub pat, ea exista mereu in mintea lui. Acum ea era o colega. Aceea colega la care te uiti mereu cand nu ai ce face. Da, sta in stanga ta pe randul de la geam. Stii ca joi poarta mereu roz si ca marti isi prinde parul in coada. Stii ca atunci cand tu te uiti la foaia goala si ea rezolva la mate, musca usor pixul de capat fara sa isi dea seama. In afara de mama ta e singura fata a carei zi de nastere o stii. Mereu iti transpira palmele cand vine cu bomboane si stii ca trebuie sa o pupi. Stii ce filme ii plac si mereu citesti ce scrie in oracole cand iti vine randul sa completezi si tu. Cand se apropie de tine si gasca ta incepi sa vorbesti tare si sa te agiti. Deh, masculul alpha. Cauti mereu sa ii fi prin preajma si tanjesti dupa orice vorba. "Scuza-ma, ai cumva un pix?" "Sigur, sigur, poftim", si ti-a facut toata ziua. Reiei conversatia in cap de 100 de ori si te uiti apoi restul orelor la pixul tau in mainile ei. La tabla nu iti este teama de ce va spune clasa si cu atat mai putin ce va spune proful. Cand esti cu creta in mana cu spatele, parca ii poti simti ochii cum te ard. Acolo, randul din stanga, banca a patra. Te fixeaza. Pe tine. Dezgolit de nestiinta ta in timp ce bucatica de creta ramane inerta, neschitand nici cea mai patetica incercare de a rezolva problema. Esti un tampit! Vrei sa inveti. Vrei sa ii aratati ca poti si ca stii. Te vezi invatand pentru ea. Nu pentru tine sau pentru note. Te vezi luptand pentru ea, salvand-o si primind recunostiinta si dragostea ei. Te vezi fiind amuzant, interesant, educat....te vezi perfect pentru ea.

"psst...aici, hai repede". Stai ca trasnit 2-3 secunde care ti se par o adevarata eternitate. Ai in cap 1000 de scenarii, motive, temeri si idei. Balbai un"n....nu mai bine..." , "hai ce faci? hai mai repede nu mai sta acolo". Ca un catelus fugi si te ascunzi in spatele ei dupa copac. Gafai si inima iti bate tare. In parte e de la ea, in parte este de la alergat. Este aplecata dupa copac, tu chiar in spatele ei. Zambesti, esti un porc, te opresti din zambit. Esti speriat si chiar habar nu ai ce sa mai faci. "treci mai aproape ca imediat te vede". Ramai blocat. "doar nu vrei sa iesi printre primii, nu?" Se intoarce si zambeste. Parca ar stii. Te apropii si aproape o iei in brate. Te frige...aproape te arde trupul ei. Nu iti vine sa crezi ca esti atat de aproape de ea. Ii respiri practic in ceafa. Realizezi si te opresti. Auzi respiratia ei. Ai vrea atat de mult sa o saruti. Asa, fara motiv, din senin, oare ce ar spune. Ai luat-o razna. Iarasi te opresti. Abia o atingi si esti transpirat tot. Te uimeste cat de moale este haina ei (desi in definitv este o haina ca oricare alta, dar este haina ei) Si parul pe care l-ai admirat atatea ore. Ce bine ca nu e marti si nu l-a prins in coada. Este asa de minunat de aproape. Parfumul ei iti inunda narila. E mirosul acela dulce, de parfum tineresc. Nu mai intelegi nimic, simturile iti sunt date peste cap. Probabil ca te-ai inrosit tot si te rogi sa nu observe. "cred ca va trebui sa fugim". Cat de mult adevar graieste. As fugi cu tine oriunde. Ai o imagine cu tine, cum ai grija de ea. Cum fugiti de lege. Esti un raufacator, dar din dragoste. Cutreierati lumea doar voi doi. Brusc te ia de mana si te trage dupa un tufis. Aproape ca ai lesinat. Sunteti unul langa altul ghemuiti, aproape obraz in obraz. Tenul ei perfect iti atrage atentia. Ai alte imagini, cum o mangai, cum o iubesti. Te vede ca te uiti la ea, "stai linistit nu cred ca ne mai vede aici. Doar nu om iesi chiar noi primii". Iubesti determinarea ei. Iubesti ambitia ei. O iubesti.

Numele tale si al ei sunt strigate. "v-am vazut acolo...dupa tufis" 1,2,3 si sunteti "scuipati". La naiba! Nu iti vine sa crezi ca s-a terminat. Tremuri tot in timp ce te indrepti inspre banca. Insa surpriza....ati iesit primii. Si asta inseamna ca sunteti doar voi doi. Ea se tranteste obosita pe banca. "Nu avem deloc noroc". Te uiti la ea si simti ca mori. Este atat de frumoasa incat nu poti concepe. Bei o gura de suc sa iti mai revii. "E vina ta ca te-ai bagat tu peste mine repede acolo...". Zambesti. De aia ia ea mereu 10. Si la jocuri vrea sa castige.

Ai crescut. Ai dat capacitatea, bacul, esti la facultate acum. Poate chiar mai departe. De ea nici nu mai stii pe unde e si ce face. Ai mai auzit in treacat numele ei. Faci ce faci si mereu te interesezi de ea. Tot fata despteapta. Stii si cam toti prietenii cu care a fost. Tot asa intamplator. Nu ca ai cauta in mod special. Toti ti se par tampiti si nevrednici de ea. Te minti ca nu a avut de ales si ca a facut mereu compromisuri. Te minti ca are realtii goale si neinsemnate si ca mereu s-a coborat la nivelul lor. Te mintit ca nu i-a iubit. Te minti ca te mai stie. Ca se mai gandeste la tine. Uneori...dar macar o face.

Te duci mereu prin parc, doar e in zona. Iti place linstea si iti place lumea si diversitatea ei. Ii studiezi pe toti si le creezi mici povestioare in minte. Insa astazi ca niciodata remarci copacul. Te duci, te uiti. Tu ai mai crescut ceva, el e la fel. Ti-ai fi dorit ca urmele mainilor ei sa fi ramas in scoarta arborelui arse, asa cum urma ei va fi mereu in sufletul tau. Incerci sa iti aduci aminte cum arata. Abia mai poti. Iti aduci aminte un pafum si o bluza alba si moale. Parul ei, marti in coada si bluza roz de joi. Mangai usor copacul cu un gest de adio. Vei mai trece.

4 comentarii:

iulia spunea...

dap frumos, frumos!atunci nu te chema nimeni la recuperari dar acum nici sa nu-ti treaca prin cap sa nu iti refaci laboratoarele... si uite asa se duce si cheful de chiul.
dar macar dorul de parc, de primavara, de soare exista mai mereu!

Anonim spunea...

Frumoasa compunere daca eram la scoala luai 10 sigur si se udau toate fetele ai intarziat cativa an::)_

dvd spunea...

uimitor este faptul ca trarile de acum 4-5 sunt astfel povestite..pastrand o mica parte din sentimentul care atunci era prea puternic c sa-l poti percepe, iar acum prea distant pentru a mai face ceva...

pretzeL spunea...

dvd...cred ca esti prea pesimist. Nu e niciodata prea tarziu ca sa poti face ceva. Doar ca uneori este prea tarziu sa mai poti face ACEL ceva. Eu sunt prea mare sa mai ma joc fata-ascunselea (sau cum se scrie/zice :) ) dar asta nu iseamna ca toate usile mi s-au inchis si ce a fost mai bun a trecut. E normal sa crestem, sa evoluam si sa ne maturizam.

@iulia multumesc. Sper sa nu imi dispara nici mie placerea de a merge in parc. Odata am vazut un arici in Herastrau...funky :)

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.