sâmbătă, martie 31, 2007

Golful Manelelor.


Da, există un individ care şi-a închipuit că un Golf GTI de 250+ de cai este maşina tocmai potrivită unui începător.

În aceeaşi ordine de idei, iată şi celălalt Golf al Manelelor.

marți, martie 27, 2007

Cum să înmatriculăm un autovehicul?

Voi, cei ce înmatriculaţi, lăsaţi orice speranţă!

Ca orice expediţie în tărâm necunoscut, şi aceasta are nevoie de o planificare temeinică şi determinare pentru a reuşi. Obiectivul nostru este să depunem actele pentru înmatricularea unui autovehicul nou într-o singură zi.

Să vedem întăi de ce echipamente ai nevoie:
  1. Moped sau motocicletă
  2. Perindările urbane pe care urmează să le întreprinzi nu pot fi făcute decât în timpul zilei, la ore de maximă aglomeraţie, deci rişti fie să nu termini în cele 12 ore de program, fie să nu găseşti absolut nici un loc de parcare. De aceea, recomand fie un moped (de genul celor folosite de curieri), fie o motocicletă rapidă.

  3. Îmbrăcăminte
  4. Deoarece veţi fi pe drumuri ceva mai mult de 12 ore, este recomandat să purtaţi haine lejere şi încălţăminte comodă. Atenţie! Condiţiile meteo se pot schimba de mai multe ori în cursul unei zile, aşa că este bine să fiţi pregătit pentru ploaie şi pentru caniculă. Cel mai bine este să aveţi o îmbrăcăminte modulară, cu mai multe bluze şi tricouri pentru a le putea schimba după preferinţă.

  5. Navigaţie
  6. În mod cert, secţiile financiare şi trezoreria pentru sectorul Dumneavoastră sunt aşezate în locuri şi pe străzi cu nume imposibile, pe care nu aţi mai fost niciodată. De aceea, cel mai bine este să aveţi un receptor GPS pentru navigaţie şi o hartă analogică (nu de puţine ori veţi fi situat între mai multe clădiri înalte şi GPS-ul va deveni inutil - este vorba de mediu urban, totuşi). O busolă poate complementa foarte bine harta.

  7. Mâncare
  8. Un soldat flămând este un soldat ineficient! Împachetaţi şi mâncare bogată în proteine şi zaharuri pentru că sigur veţi avea nevoie de energie. Nu uitaţi apa din belşug!

  9. Conectivitate
  10. Veţi avea nevoie de un telefon mobil în reţeaua GSM (pentru a avea semnal în anumite instituţii) cu bateria încărcată şi un telefon conectat în CDMA pentru Internet de mare viteză. De asemenea, un terminal mobil (la care să se poată conecta telefonul CDMA) compatibil Web 2.0 va fi indispensabil.

  11. Bani
  12. Toată distracţia (fără echipamente) vă va costa puţin peste 1.000 RON, bani pe care este obligatoriu să-i aveţi cash pentru că nimeni nu vă va accepta carduri de credit sau debit.


Echipamentele fiind achiziţionate şi pregătite, cu o zi înainte trebuie să vă stabiliţi traseul, astfel: luaţi harta şi marcaţi poziţia de start (de unde plecaţi dimineaţa), apoi următoarele puncte: Direcţia Taxe şi Impozite Locale (a sectorului Dumneavoastră), Registrul Auto Român, Trezoreria sectorului şi Poliţia Udrişte. Folosind un compas, trasaţi în jurul fiecărui punct câte un cerc de rază patru kilometri. Acum avem o hartă şi şase cercuri. În interiorul fiecărui cerc căutaţi filialele CEC şi marcaţi-le. Acum, arta constă în a găsi un drum optim astfel încât să pornească la Dumneavoastră de acasă, să treacă prin Udrişte şi să se termine tot la Udrişte, trecând prin toate celelalte puncte şi prin cel puţin o filială CEC. Nu uitaţi să ţineţi cont de eventualele redirectări ale traficului, de aglomeraţia estimată la diverse ore şi de sensurile unice.

Avem un traseu, avem toate echipamentele şi suntem hotărâţi. Înainte să plecaţi de acasă nu este nevoie să luaţi micul dejun. În continuare vă voi povesti ce trebuie să faceţi pas cu pas, cu exemplificări din sectorul 1:
  1. Udrişte
  2. De aici nu trebuie decât să luaţi un Certificat de Înmatriculare pe care îl veţi dactilografia la mafia tolerată din faţa secţiei de Poliţie.

  3. Direcţia Taxe şi Impozite
  4. Cu certificatul dactilografiat la Udrişte trebuie să ajungeţi la taxe şi impozite să intraţi în evidenţa Fiscului cu maşina. Aici vom face prima pauză pentru că nu vă va primi dosarul din prima, pe motiv că nu aveţi Certificatul de Autentificare Fiscală al dealer-ului. Mergeţi şi mâncaţi micul dejun. La întoarcere, acelaşi dosar, acelaşi ghişeu, aceeaşi funcţionară acră vă va viza înmatricularea dacă îi spuneţi că dealer-ul nu eliberează certificatul anterior menţionat.

  5. Registrul Auto Român
  6. Aici nu veniţi decât după un abţibild ce se va aplica peste cartea maşinii. Utilitatea acestuia şi motivul pentru care nu îl aplică băieţii la Udrişte îmi scapă momentan. Ideea e că mai plătiţi nişte bani.

  7. Trezorerie
  8. Urmează o parte ceva mai complicată. Pentru sectorul 1, Trezoreria este situată undeva în spatele Teatrului Naţional (Atenţie! Nu faceţi greşeala să mergeţi la adresa de pe site, căci Trezoreria s-a mutat!) şi vă asigur că nu veţi găsi loc de parcare - de unde necesitatea de moped. Dacă, totuşi, sunteţi cu maşina, nu trebuie decât să o trageţi în faţa clădirii, în timp ce-i faceţi semn portarului că staţi cinci minute. Nu uitaţi să-i plătiţi o taxă de parcare de 1-2 lei. Odată opriţi, nu vă rămâne decât să vă conectaţi la internet folosind PDA-ul + telefon mobil şi să accesaţi un calculator online de Taxă pentru Prima Înmatriculare (dacă sunteţi cu maşina se poate şi de pe laptop). Acest pas este necesar deoarece doamna de la ghişeu vă va întreba cât trebuie să plătiţi pentru că "noi nu am primit nici o circulară de la Udrişte".

  9. CEC
  10. La Casa de Economii şi Consemnaţiuni aveţi de achitat două taxe care însumează vreo 80 de lei. Este esenţial să nu fie trecute pe aceeaşi chitanţă pentru că cei de la Udrişte nu vor decât două hârtii diferite, altfel vă resping dosarul!

  11. Udrişte - dubla doi
  12. Ajunşi în faţa Udrişte, tot cu mafia locală aveţi treabă: de data aceasta asigurarea obligatorie, care trebuie încheiată pe minim şase luni (nu, doar pe o lună nu merge, caci vă vor respinge dosarul). Dacă ştiţi cum să vorbiţi şi ziceţi că nu prea aveţi bani veţi obţine reduceri substanţiale de la asiguratorii semi-legali. Odată rezolvat şi RCA-ul, intraţi la Poliţie. Aici veţi fi ispitiţi să mergeţi la Informaţii - nimic mai greşit! De la informaţii veţi fi doar dezinformaţi (eu am fost de vreo trei ori şi am primit trei variante diferite). Nu vă rămâne decât să vă aşezaţi la coadă la Casierie şi să plătiţi numărul (acum este un moment prielnic să luaţi masa - pe care sperăm că nu aţi uitat-o în maşină/moped). După câteva ore (pentru că este doar o casierie şi vreo 2000 de oameni care vor să plătească ceva) vă aşezaţi la următoarea coadă la Înmatriculări să vă depuneţi dosarul.


Succes!

P.S. În curând pe Sietch, "Perle ale funcţionarilor" - rămâneţi pe site, căci nici nu ştiţi ce pierdeţi!

sâmbătă, martie 24, 2007

Mori cu grija.

Mi-e foarte frica de moarte. Imi este frica rau. Poate este singurul lucru de care imi este frica cu adevarat. Bine, moartea si Dumnezeu. Dar oare nu inseamna unul si acelasi lucru? Adica, moartea nu inseamna un drum dus catre Dumnezeu automat?

Insa nu imi este frica de moarte in adevaratul sens al cuvantului. Nu imi este frica de durere, de cine las in urma (desi uneori am avut persoane de care mi-ar fi parut rau sa le las, sa nu le mai vad si ma mai vada niciodata). Imi este cel mai frica de moartea spiritului. Sunt unic, nu vezi? Tu nu esti ca mine si nimeni, nicaieri nu va mai fi niciodata asa cum sunt eu. Sunt deosebit, sunt special, imi place viata, imi place sa rad, sunt glumet, spiritual, am idei minunate, inaltatoare, vise si dorinte si la un moment dat mor. Tot ce a fost eu inainte devine o amintire. Eu nu mai sunt, tu mai esti dar ce conteaza asta. Tot ce am fost eu vreodata a incetat sa mai existe. Nu ma va mai bucura niciodata o melodie frumoasa, un film bun, o plimbare o excursie sau o vacanta. Nu te voi mai face sa rad, nu voi mai raspunde la telefon, nu ai sa ma mai poti vedea, nu am sa iti mai scriu si cu siguranta nu am "sa iti mai raspund la SMS".

Desi clar sunt centrul Pamantului in perfectiunea mea si Dumnezeu a spart matrita dupa ce m-a facut pe mine, in mod paradoxal viata merge inainte. Parintii vor trece peste. Prietenii vor trece peste. Vor rade din nou. Vor gasi bucurii. Cum puteti sa radeti cand eu nu voi mai fi nicioadata? Cum mai puteti gasi ceva in viata daca eu nu mai exist. Atata magie...viata....o minune...s-a incheiat. O lumanare odata pe an, o lacrima varsata si apoi amintiri fara mine. In care eu nu mai apar. Ca o poza in care te uitai in alta parte. Ca o petrecere la care ai fost racit si ai stat acasa. Chiar daca tu nu ai fost acolo, lumea s-a distrat.

Insa cel mai rau si ciudat este ca ma vei uita si tu. Da, chiar tu. Stiu nu iti vine sa crezi dar tu ai sa ma uiti la fel de repede. Anii vor trece si ai sa constati ca viata va merge inainte. Te urasc pentru asta. Va urasc pe toti. Daca eu mor pentru lume ar trebui si lumea sa moara pentru mine. Dar niciodata nu va fi asa. Vei gasi pe altcinva. Ai sa gasesti din nou fericitea. Sigur, in timp ce copii alearga prin casa si tu crosetezi pe veranda poate mintea iti va zbura la mine. Ai sa te gandeste la noi, cum am fost, cum erai, cum eram noi doi. Poate ai sa versi si o lacrima. "Maini ii duc niste flori" iti spui. Mersi. O sa imi prinda bine. Sigur am sa ma bucur de ele.

Nu vreau sa mor, insa este inevitabil. La urma urmei toti suntem datori cu o moarte. Insa as vrea sa am garantia spiritului. Sa fiu sigur ca undeva, intr-o forma oricare ar fi ea, eu voi continua sa exista. Tot ceea ce reprezint nu va disparea. Sunt prea minunat. Suntem prea minunati cu totii. Sper sa ne italnim acolo, undeva. Pana atunci...muriti cu grija!

sâmbătă, martie 17, 2007

Anunţ.

Posesorul autoturismului marca BMW, de culoare neagră, care nu a acordat prioritate la ieşirea pe Podul Grant venind dinspre Griviţa este un mare poponar. De asemenea, aş dori să-l informez că a avut mare noroc: dacă aveam altă maşină sau eram puţin mai neatent îl luam în plin. Aşa, nu am reuşit decât să-mi zgârii janta din stânga-faţă. În încheiere, nu pot face decât să-l informez că dacă îl prind vreodată o să-l bat atât de tare că nu-l va recunoaşte nici mama aia curvă a lui.

P.S. Să dea dracu' să stânjeneşti o coloană oficială, că te mănâncă Poliţia. Faci o figură ca cea de mai sus şi te opresc doar să te întrebe cum îţi mai merge maşina. Curcani de căcat!

joi, martie 15, 2007

Cine nu-i gata...

Mai tii minte cand chiuleai cu toata clasa? Primele chiuluri in masa, clasa a 7-a, poate a 8-a. Cat de minunat era? Cand lipseai de la scoala desi evident trebuia sa fiti cu totii acolo. Scapai de rutina zilelor din saptamana. Era magic...ca un prizonier iesit din celula lui de 2/2. Stiai ca o sa aveti probleme dar hei, probleme erau impartite la x (iar x>25 minimum). Asa ca furia cadrelor didactice se mai disipa, doar nu putea lovi orbeste in plebei. Bine mai se maraia un "Gigel, dar chiar si tu mai mama? Ca ai numai 10!" sau "Si tu bai Stoica, macar in ceasul al 12-lea daca te trezeai si tu sa nu mai lipsesti." Evident mai ramaneau in clasa 1-2 "tocilari" care se simtea pierduti fara rigiditatea bancii si mirosul de creta, dar cine avea nevoie de ei. Erau doar buni sa mai copiezi si tu o tema din cand in cand.

Si apoi se mergea in parc. Erai mare, dar inca nu indeajuns de mare incat sa te goneasca "comunitarii" din leagane. Erai tu cu baietii la "caterinca", imbranceli si impins. Si fetele la barfit. Totul arata altfel. Era unul din rarele momente in care ii vedeai pe ceilalti in alt mediu decat cel al scolii. Mai erau de altfel si petrecerile. Unde toata lumea arata altfel. Dar asta in epidsodul urmator. Colegii si colegele in parc primeau noi valente. Ghiozdanele aruncate pe o banca gramada, hainele la fel. 1 suc 2, care se urca mai sus in copac, care face mai mult zgomot care alearga mai repede.

Timpul trecea, era soare in parc, era cald, era bine. Mai aveai de stat minimum 3 ore ca doar pe la 7 trebuia sa fi acasa. E ok, e doar 3. Cineva propune fata-ascunselea. E invechit jocul, nu iti mai place, nu ai chef. Simti un amestec de rusine si penibil dar nu iti dai seama. Si totusi parca ai vrea sa joci, adica de ce nu, ce sa faci. Se trage la sorti si va numara Andreea. Ce bine, nu aveai deloc chef sa numeri si nici nu te pricepeai la gasit.

100...99....98...se fuge. Fugi si tu. Alergi habar nu ai unde. Cristi, te-ai duce cu el, dar clar nu mai ai loc. Ioana a deja prea departe. Ta panichezi...nu poti fi gasit primul. Nu se poate. Doar esti un smecher. Auzi din stanga "pssst...hei, aici" Este ea. PAUZA!

Mereu este o ea. In viata fiecarui baiat este o ea. Fie ca ea este un poster pe perete in camerea sau un center-fold in revista de sub pat, ea exista mereu in mintea lui. Acum ea era o colega. Aceea colega la care te uiti mereu cand nu ai ce face. Da, sta in stanga ta pe randul de la geam. Stii ca joi poarta mereu roz si ca marti isi prinde parul in coada. Stii ca atunci cand tu te uiti la foaia goala si ea rezolva la mate, musca usor pixul de capat fara sa isi dea seama. In afara de mama ta e singura fata a carei zi de nastere o stii. Mereu iti transpira palmele cand vine cu bomboane si stii ca trebuie sa o pupi. Stii ce filme ii plac si mereu citesti ce scrie in oracole cand iti vine randul sa completezi si tu. Cand se apropie de tine si gasca ta incepi sa vorbesti tare si sa te agiti. Deh, masculul alpha. Cauti mereu sa ii fi prin preajma si tanjesti dupa orice vorba. "Scuza-ma, ai cumva un pix?" "Sigur, sigur, poftim", si ti-a facut toata ziua. Reiei conversatia in cap de 100 de ori si te uiti apoi restul orelor la pixul tau in mainile ei. La tabla nu iti este teama de ce va spune clasa si cu atat mai putin ce va spune proful. Cand esti cu creta in mana cu spatele, parca ii poti simti ochii cum te ard. Acolo, randul din stanga, banca a patra. Te fixeaza. Pe tine. Dezgolit de nestiinta ta in timp ce bucatica de creta ramane inerta, neschitand nici cea mai patetica incercare de a rezolva problema. Esti un tampit! Vrei sa inveti. Vrei sa ii aratati ca poti si ca stii. Te vezi invatand pentru ea. Nu pentru tine sau pentru note. Te vezi luptand pentru ea, salvand-o si primind recunostiinta si dragostea ei. Te vezi fiind amuzant, interesant, educat....te vezi perfect pentru ea.

"psst...aici, hai repede". Stai ca trasnit 2-3 secunde care ti se par o adevarata eternitate. Ai in cap 1000 de scenarii, motive, temeri si idei. Balbai un"n....nu mai bine..." , "hai ce faci? hai mai repede nu mai sta acolo". Ca un catelus fugi si te ascunzi in spatele ei dupa copac. Gafai si inima iti bate tare. In parte e de la ea, in parte este de la alergat. Este aplecata dupa copac, tu chiar in spatele ei. Zambesti, esti un porc, te opresti din zambit. Esti speriat si chiar habar nu ai ce sa mai faci. "treci mai aproape ca imediat te vede". Ramai blocat. "doar nu vrei sa iesi printre primii, nu?" Se intoarce si zambeste. Parca ar stii. Te apropii si aproape o iei in brate. Te frige...aproape te arde trupul ei. Nu iti vine sa crezi ca esti atat de aproape de ea. Ii respiri practic in ceafa. Realizezi si te opresti. Auzi respiratia ei. Ai vrea atat de mult sa o saruti. Asa, fara motiv, din senin, oare ce ar spune. Ai luat-o razna. Iarasi te opresti. Abia o atingi si esti transpirat tot. Te uimeste cat de moale este haina ei (desi in definitv este o haina ca oricare alta, dar este haina ei) Si parul pe care l-ai admirat atatea ore. Ce bine ca nu e marti si nu l-a prins in coada. Este asa de minunat de aproape. Parfumul ei iti inunda narila. E mirosul acela dulce, de parfum tineresc. Nu mai intelegi nimic, simturile iti sunt date peste cap. Probabil ca te-ai inrosit tot si te rogi sa nu observe. "cred ca va trebui sa fugim". Cat de mult adevar graieste. As fugi cu tine oriunde. Ai o imagine cu tine, cum ai grija de ea. Cum fugiti de lege. Esti un raufacator, dar din dragoste. Cutreierati lumea doar voi doi. Brusc te ia de mana si te trage dupa un tufis. Aproape ca ai lesinat. Sunteti unul langa altul ghemuiti, aproape obraz in obraz. Tenul ei perfect iti atrage atentia. Ai alte imagini, cum o mangai, cum o iubesti. Te vede ca te uiti la ea, "stai linistit nu cred ca ne mai vede aici. Doar nu om iesi chiar noi primii". Iubesti determinarea ei. Iubesti ambitia ei. O iubesti.

Numele tale si al ei sunt strigate. "v-am vazut acolo...dupa tufis" 1,2,3 si sunteti "scuipati". La naiba! Nu iti vine sa crezi ca s-a terminat. Tremuri tot in timp ce te indrepti inspre banca. Insa surpriza....ati iesit primii. Si asta inseamna ca sunteti doar voi doi. Ea se tranteste obosita pe banca. "Nu avem deloc noroc". Te uiti la ea si simti ca mori. Este atat de frumoasa incat nu poti concepe. Bei o gura de suc sa iti mai revii. "E vina ta ca te-ai bagat tu peste mine repede acolo...". Zambesti. De aia ia ea mereu 10. Si la jocuri vrea sa castige.

Ai crescut. Ai dat capacitatea, bacul, esti la facultate acum. Poate chiar mai departe. De ea nici nu mai stii pe unde e si ce face. Ai mai auzit in treacat numele ei. Faci ce faci si mereu te interesezi de ea. Tot fata despteapta. Stii si cam toti prietenii cu care a fost. Tot asa intamplator. Nu ca ai cauta in mod special. Toti ti se par tampiti si nevrednici de ea. Te minti ca nu a avut de ales si ca a facut mereu compromisuri. Te minti ca are realtii goale si neinsemnate si ca mereu s-a coborat la nivelul lor. Te mintit ca nu i-a iubit. Te minti ca te mai stie. Ca se mai gandeste la tine. Uneori...dar macar o face.

Te duci mereu prin parc, doar e in zona. Iti place linstea si iti place lumea si diversitatea ei. Ii studiezi pe toti si le creezi mici povestioare in minte. Insa astazi ca niciodata remarci copacul. Te duci, te uiti. Tu ai mai crescut ceva, el e la fel. Ti-ai fi dorit ca urmele mainilor ei sa fi ramas in scoarta arborelui arse, asa cum urma ei va fi mereu in sufletul tau. Incerci sa iti aduci aminte cum arata. Abia mai poti. Iti aduci aminte un pafum si o bluza alba si moale. Parul ei, marti in coada si bluza roz de joi. Mangai usor copacul cu un gest de adio. Vei mai trece.

miercuri, martie 14, 2007

Una scurtă.

Am parcat aseară în faţa casei şi scria 2000 km pe bord. La mai mulţi!

vineri, martie 09, 2007

Noaptea morţilor vii.

Da, trăiesc! Spun asta pentru că am fost al dracului de ocupat săptămânile astea şi poate că te-ai întrebat dacă mai trăiesc. Nu te omoară dacă mai dai câte un telefon din când în când. Oricum, ideea e că sunt în viaţă şi n-am păţit nimic (încă), dar lucrez la asta alături de CosMobil.

Am auzit cu toţii clişeul cu "secolul vitezei". Ei bine, vi se pare naşpa sau nu, chiar aşa e. Avem mâncare, cafea şi băutură instant, putem trimite MMS-uri şi facem conferinţe cu voce de pe un continent pe altul. Nu mai ai timp nici să te îndrăgosteşti ca lumea că pac!, s-a şi terminat! Nu mai ai timp să-ţi faci prieteni. Nu mai ai timp să-ţi păstrezi prietenii şi nu mai ai timp să stai sau să dormi. Cu toate acestea, toate lucrurile devin mai rapide. Ajungi de la 0 la 100 km/h cu 0.5 secunde mai rapid, dar faci două ore până în centru. Găteşti mâncare semi-preparată la jumătate din timpul normal, dar durează de patru ori mai mult până iţi faci cumpărăturile. Faci sex din a doua întâlnire, dar îţi ia doi ani să cunoşti persoana lângă care te trezeşti...

Mi s-a reproşat de multe ori că sunt mult prea "de modă veche". Stau eu şi mă gândesc acum, cum ar trebui să fiu ca să fiu "normal"? Încerc pe cât posibil să ţin pasul cu tehnologia, îmi place să fiu informat şi sunt o persoană dinamică (exprimare de CV prost, ştiu), dar unele lucruri deja sunt prea mult şi pentru mine. Îmi pare rău s-o spun, dar Lumea se schimbă prea repede pentru mine. Prea repede şi prea prost.

Gata, am fugit! Nu ştiu unde, dar sunt sigur că am întârziat undeva.