sâmbătă, februarie 24, 2007

Marius Moca.

De ce învinge Marius Moga pe oricine la şah?
A furat prea multe piese.

Poşta redacţiei.

Cititorii întreabă, Sietch răspunde:

  1. Genin - Da, şaorma de la Genin este la fel de bună, dar devine din ce în ce mai asemănătoare cu damele de companie - mai scumpe şi mai mici.
  2. Statusuri în engleză - ai putea încerca să iei un text care-ţi place ţie şi să-l traduci. Dacă nu merge asta, bagă "Fuck off" o să ai un succes nebun la toate gagicile care le ai tu pe mess.
  3. Ancu Dinca - nu, nu s-a vindecat nici măcar cu Xanax, poate în câţiva ani apare vreun leac.
  4. Ce înseamnă şmecher? - Nu ştim ce înseamnă şmecher, dar ştim ce înseamnă fraier. Tu.
  5. Prietenii sunt de încredere? - Nu.
  6. Păreri despre Ancu Dinca - E nebun, dar haios.
  7. Mâncaţi-aş - Mulţumim, eşti dovada vie că Sietch este politicaly correct.
  8. Romaniţa Iovan - Nu mai ştim ce face doamna Iovan, dar promitem că o vom întreba într-un interviu senzaţional.


P.S. Pentru cei care nu s-au prins, este vorba de căutări pe google.

vineri, februarie 23, 2007

"It's impossible, you say, to be republican and gay?"

Astăzi mi s-a reproşat că aş fi deosebit de politicos şi, din cauza aceasta, gay. Am rămas şocat. Vă daţi seama în ce hal de societate am ajuns dacă a fi politicos (şi vă asigur că nu sunt aşa cum ar trebui) este considerat ceva anormal, ba mai mult, ceva care pune sub semnul întrebării orientarea mea sexuală?

Mai demult am fost acuzat că sunt gay pe motiv că am băut un cocktail. Se pare că o dovadă incontestabilă a masculinităţii unei persoane este cantitatea de bere ingerată zilnic. Orice scade sub doi litri e suspect de homosexualitate.

O altă persoană mi-a spus că e gay să te duci la sală. Tragem concluzia că e super-mişto să ai burtă (cauzată de sus-menţionata bere).

Adunând toate reproşurile de mai sus, devine foarte facil să construim portretul bărbatului ideal: un bădăran umflat de bere, care se uită în fiecare sâmbătă la meci, cu o burtă proeminentă şi puţind a usturoi şi ceapă (pentru că, după cum mi-a spus altă persoană, e foarte masculin să mănânci aceste două legume). E clar că undeva pe parcurs am greşit ceva, pentru că descrierea de mai sus nu e cool, aşa cum orice femeie vă poate spune.

Fraţilor, e clar! După toate normele sociale în vigoare sunt gay. Din păcate, dezamăgesc şi această comunitate pentru că seară de seară mă întâlnesc cu o tipă. Alta, bineînţeles.

luni, februarie 19, 2007

Emanciparea femeii.

Bă, iar n-am chef să scriu. Am o grămăjoară de idei, dar nici un chef să le "aştern pe hârtie". Era şi una sci-fi, aveam şi de inimă albastră, verde şi portocalie, şi de făcut mişto, toată gama, ce să mai. Mă rog.

Iată că, inevitabil, ajungem şi în ziua în care voi fi acuzat că sunt misogin, că sunt insensibil, că sunt bărbat. Totuşi, nu mă pot abţine să nu constat că, invariabil, dacă îi laşi unei femei loc de exprimare, va folosi acel loc pentru a vorbi despre bărbaţi. Şi despre cât de răi sunt ei. Şi cât de bune sunt femeile. Mai bune. Nu am văzut până acum nici un blog scris de vreo femeie în care să un înjure un bărbat pentru că ăla se gândeşte tot timpul la sex. Sau, ferească Sfântul, a îndrăznit să n-o sune de şapte ori pe zi. La fel e şi cu emisiunile de la televizor. De câte ori este invitată o femeie la emisiunea altei femei, apare întrebarea: E greu să fii [completaţi aici cu meseria femeii-invitat] ca femeie? Şi uite-aşa porneşte discuţia despre cât de porci sunt bărbaţii şi cât de independente şi puternice sunt femeile şi cât de bine se descurcă ele în meseria lor de rahat. De parcă ar trebui recompensate că-şi fac meseria atât de bine. Miliarde de bărbaţi îşi fac bine meseria zilnic şi nu trebuie să le dăm un cubuleţ de zahăr televizat pe tema asta.

Revenind la partea cu sexul. Da, ne gândim la sex continuu! Toată lumea ştie asta şi noi n-am negat-o niciodată, aşa că, vă rog, încetaţi a vă purta ca şi cum tocmai aţi fi descoperit fuziunea la rece şi încetaţi a declama asta pe unde apucaţi. Toată lumea o ştie şi nu interesează pe nimeni. De fapt, mă rog, mă interesează pe mine! Ma interesează sexul la care mă gândesc eu. Sau ştii ce, acum că mă gândesc mai bine, nu mă interesează. Cum unii fumează o ţigară (numai tutun, se ştie) că nu au ce face, aşa mă gândesc eu la sex. De fapt, gândindu-te la sex ai mereu cu ce să îţi ocupi mintea. Ai lucrat până târziu, te laşi pe spate, faci o pauză. Brusc trece prin faţa ta [un nume de secretară a şefului, caci evident NU eşti tu şeful deoarece ăsta e blog de oameni simpli şi cinstiţi care nu îndraznesc să viseze la asemenea idei progresiste. Ha ha ha, auzi tu, şef, ce trăsnăi...] si arată bine în cirapi negri şi fustă scurtă. Ce naiba! Lasă-ţi mintea liberă, următoarea imagine e cu voi doi zgâlţâind copiatorul şi nu pentru că a ramăs fără toner, ci pentru că ştii tu că şeful e un incompetent (şi nu mă refer la management). Prietenii ştiu de ce şi ştiu mai ales cum ajung la aceste gânduri, pentru voi, restul, ele-le, tocmai v-am explicat.

Acum, ce vor femeile de la noi? E simplu. Timp, să fii mereu acolo, ascultător la orice doleanţă a ei etc etc. Dar dacă pui mâna pe un roman siropos (scris evident tot de o ea), vei vedea că nu este aşa. Se dă masculul prim Juan Rodriguez. Juan este un latin lover inalt, cu pieptul gol, acoperit de păr negru şi cârlionţat, care apare şi dispare misterios în noapte vrăjind-o complet pe ea şi făcând-o să viseze in timp ce-ţi arde ţie friptura. Normal că boul tocmai îi spune cât de grea a fost ziua lui la serviciu, de parcă numai de asta nu-i arde ei acum. Ei bine, Juan te blestem! te blestem în timp ce Oprah spune că nu sunt bun de nimic, pentru că şi eu pot fi ca tine, însa ea nu mă vrea aşa. Ea mă vrea cuminte şi supus, amuzant, spiritual, să ascult tot ce zice şi să fiu acolo când se plânge. Ei bine, Juan tu trebuie să fii amuzant, spiritual şi să fii acolo cand ea e supărată să o asculţi? Nu, tu vii doar noaptea! Aş putea să vin şi eu aşa, să ignor problemele şi să mă bucur doar de pasiunea noastră în timp ce el e jos şi dă de mâncare la pisică. Aşadar, deşi eu fac toate astea, ea m-ar lăsa oricând pentru Juan. Asta de ce nu o spune Oprah?

Adevarul este că femeia este cel puţin la fel de imorală ca un bărbat. De fapt, cred că este şi mai şi. Evident, există excepţii dar noi vorbim aici de majorităţi. Drept urmare, propun lansarea de emisiuni cu tematica "barbaţii şi problemele lor cu femeile". Revista Cosmanpolitan şi cerul sunt limitele. Femeia s-a emancipat destul. Costin si pretzeL susţin (re)emanciparea bărbatului!

vineri, februarie 16, 2007

ComunistTV

Mă trezesc astăzi de dimineaţă (fără prea mult chef de viaţă şi uşor sictirit - cum dracului un om care a terminat liceul poate să debiteze inepţiile pe care le-am spus eu aseară mă depăşeşte complet şi probabil că ar trebui să fiu împuşcat, dar nu despre asta discutăm) şi pornesc televizorul. Tot frunzărind printre canale, dau peste CosmosTV, televiziunea lui Vadim. Deloc surprinzător, tocmai rula o emisiune care îl avea pe Vadim ca invitat.

Ceilalţi invitaţi erau la o măsuţă mică, mică de tot, iar Tribunul, alături de moderatoare (pe care nu am auzit-o niciodată în toate cele 30 de minute cât m-am uitat) erau aşezaţi la un birou mare, situat mai sus. Aşa, ca să se întărească poziţia de Pontifex Maximus. Şi vorbind de popi, în spate se putea observa o poză cu Vadim şi Teoctist. Imediat lângă harta României Mari şi avizierul cu "Cei 12 apostoli ai neamului românesc". Extraordinar de interesanţi erau invitaţii, în persoana unui istoric obosit, un economist tânăr şi oportunist şi ministrul de finanţe din regimul comunist. Absolut toată lumea i se adresa Tribunului cu apelativul "domnule preşedinte", iar acesta înfiera puterea şi opoziţia deopotrivă, alături de "Máfia care sufocă România". Nici unul dintre invitaţi nu vorbea neîntrebat şi nu răspundea decât dacă întrebările nu sugerau şi răspunsul. Circotecă mare şi respect etern pentru Salvatorul îmbrăcat în alb şi cu ochelari mari, de bondar.

Subiectele abordate au fost, pe lângă laudele aduse rudotelianului Vadim, ridicarea în slăvi a comunismului. Astfel, chiar din gura ministrului de finanţe de atunci aflăm cât de bine se trăia prin anii '80, cât de mult producea România şi cât de rău e acum. Mai aflăm cum s-a dus "domnul preşedinte" în delegaţie la Bruxelles doar cu 15 dolari în buzunar şi cum de banii ăştia a cumpărat un parfum pentru mama sa. Ah, mulţumesc PRM-ului că mi-a deschis ochii şi că m-a făcut să realizez cât de bine era înainte şi ce rău este acum. Vă mulţumesc din suflet, tovarăşe Vadim!

Totul a culminat cu Tribunul care a spus: "Şi acum, să urmărim un reportaj despre discursul meu de la Alba-Iulia". Şi voi care credeaţi că numai OTV se bazează pe un singur om...Ei bine, nu! La Dan Diaconescu mai sunt şi invitaţi.

marți, februarie 13, 2007

Prostinova.

Cu multă lume am discutat despre cum se poate face reclamă la lucruri pe un blog, dar niciodată nu am realizat că se poate face şi anti-reclamă. Astăzi, despre Optinova.

Mă duc ieri la magazinul de pe Magheru şi-mi comand o pereche de ochelari, cu tot cu ramele aferente. Pentru că sunt un tipicar nenorocit, insist să fie lentile de sticlă. Dau banii, mă încrunt puţin când sunt anunţat că durează trei săptămâni, dar până la urmă e-n regulă, îmi spun.
Astăzi, primesc un telefon de la, binînţeles, Optinova! Mă anunţă cu regret că ramele pe care mi le-am ales nu sunt compatibile cu lentilele de sticlă şi că trebuie să-mi pună de plastic. Foarte bine, le zic, dacă altfel nu se poate, puneţi de plastic. Dar trebuie să mai plătesc o diferenţă. Le explic foarte clar că eu nu plătesc nici un leu (nou sau vechi) în plus faţă de suma din factura de ieri şi că ar face bine să-mi pună ei lentilele de plastic fără nici un cost suplimentar pentru mine. Rămâne să se intereseze. Mă sună puţin mai târziu şi-mi zice că, până la urmă, pot să pună şi sticlă pe ramele respective. Nu, mulţumesc, vreau banii înapoi. Şi de aici a început circul!

Se pare că Optinova au nevoie disperată de un împrumut şi m-au găsit pe mine în loc de o bancă, pentru că banii nu mi-i dau decât în zece zile. Nu de alta, dar directorul general e plecat din ţară. Eu sunt un simplu inginer, dar poate că cineva de la ASE îmi poate explica şi mie ce treabă are directorul general cu banii mei? De asemenea, toate reclamaţiile trec pe la o juristă. Care nu are program decât până la ora 17. Deşi i-am explicat fătucei cu care am vorbit că nu mă interesează şi că e în interesul ei să nu ajung la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, n-a fost în stare să înţeleagă. A rămas să mă duc mâine pe la 12 pe acolo şi să văd ce pot rezolva. Oricum, eu tot voi ajunge la OPC şi dacă nu-mi iese cu OPC-ul, ajung până la Dan Diaconescu!

Oare cât va mai dura până când o să existe respect pentru client în ţara aceasta?

vineri, februarie 09, 2007

Închide fereastra!

Am auzit cu toţii despre noul sistem de operare de la Microsoft care va fi, la fel ca toate celelalte sisteme de operare de la Microsoft, revoluţionar. Tot în buna tradiţie Microsoft, probabil va deveni cu adevărat revoluţionar de-abia pe la Service Pack-ul al doilea, când va deveni, totodată şi utilizabil.

Surse de încredere ne informează că, printre celelalte revoluţionări aduse de Vista se numără şi o versiune nouă de Solitaire. Printre îmbunătăţiri se numără o grafică mai bună şi sunete! Pe această cale, fac un apel către toţi şefii: dotaţi-vă secretarele cu serve...calculatoare compatibile Vista, nu le puteţi priva de noul Solitaire! Nu numai că secretarele vor fi din ce în ce mai productive, dar le vom ajuta să-şi dezvolte şi intelectul, noul Solitaire fiind ceva mai dificil. Ca un bonus, chiar şi tipul acela ciudat cu barbă de la IT va fi mai fericit atunci când repară calculatorul lui Nuţişor care şi-a vărsat cafeaua pe taste pentru că Vista include şi un joc de şah!

Nu mai ezita, cumpără Vista acum!

P.S. Fără nici o legătură cu articolul, poate că ai vrea să arunci un ochi peste pagina lui Silvian Creţu. Mulţumesc!

duminică, februarie 04, 2007

O sută.

Stimaţi tovarăşi şi pretini,
Astăzi, patru februarie, se pune piatra de temelie a unei noi realizări de importanţă deosebită în dezvoltarea multilaterală a blogului: articolul cu numărul 100! Împreună, toţi cititorii de la oraşe şi sate am reuşit să pornim lupta internă şi internaţională împotriva dezarmării blogosferei şi aducerea dreptăţii în toate blogurili din ţară. Prin înfierarea unor personaje precum Subiectiv, Andressa şi toţi cei care au pus jugul fascisto-moşieresc pe gâturile muncite ale cititorilor, am reuşit să demonstrăm lumii că se poate şi altfel!
Mari nume partizane cauzei noastre şi-au arătat deja simpatia: tovarăşul Covrigel (care va reveni curând printre noi), tovarăşul Vadim, tovarăşul Anonymous (care postează foarte des la comentarii) şi mulţi alţi tovarăşi şi tovarăşe. Cât despre cei care cred că vom intra în blogosferă, nu am decât doua cuvinte: exclus!

joi, februarie 01, 2007

Cum să scapi de mahmureală.

Astăzi voi inaugura noua rubrică de "Cum să...", pentru că ştiu că o grămadă dintre voi se întreabă, cel puţin de câteva ori pe an: "Voi trăi o viaţă normală după cât de mult am băut?". DA, există viaţă după alcool. Deşi nu e bine să ne mândrim cu asta, în viaţa fiecărui om vine o zi în care bea mai mult alcool decât poate duce, fie pentru că a tot încercat s-o îmbete pe tipa aia drăguţă de la bar (era la bar, idiotule, chiar crezi că duci mai mult decât ea?!), fie pentru că a sărbătorit ceva mai mult cu prietenii săi din Asociaţia Alcoolicilor Anonimi. Oricum, iată ce-i de făcut atunci când te trezeşti după o astfel de noapte şi te simţi ca după o întâlnire nefericită cu un tren.

Anulează-ţi treburile din ziua respectivă. Şi-aşa nu vei putea face mare lucru, aşa că cel mai bine suni la serviciu şi zici că eşti bolnav. După vocea pe care o vei avea, şeful tău nu ţi-ar lăsa pe mână nici peria de veceu din toaleta firmei, darămite proiectul acela important la care lucrai. Dacă eşti încă la şcoală, sunt convins că ştii cum să eviţi întâlnirile neplăcute cu profesorii.

H2O. Ai observat vreodată cum printre sticlele dintr-un bar nu există nici una cu apă? Ei bine, exact asta se întâmplă şi în corpul tău, aşa că cel mai bine e să bei multă apă plată. Nu, Dove cu o pătrime cremă hidratantă nu e cel mai bun mod de hidratare. Apa este şi tu ai nevoie de multă apă pentru că eşti foarte uscat. Am menţionat că trebuie să bei apă?

Mâncare. Ca să-ţi recapeţi energia ai nevoie de mâncare, dar la cât ai băut, nu prea crezi că eşti în stare să papi ceva. Asta pentru că stomacul tău este un loc foarte sensibil după atâta alcool, aşa că cel mai bine bagi nişte iaurt simplu cu multă pâine. Carbohidraţii absorb alcoolul, aşa că orice cipsuri de cartofi sau fulgi pe porumb sunt bineveniţi. Pentru că ai nevoie şi de vitamine, cel mai bine bei suc de portocale fără zahăr (cu condiţia să nu-l fi folosit pe tot în faimosul tău cocktail vodka-orange).

Somn. Organele tale interne şi-aşa au o întâlnire de urgenţă în care discută ce-ar putea face ca să supravieţuiască şi se întreabă de ce le urăşti atât de mult, aşa că mai bine nu le mai stresezi şi cu alte activităţi. Dormi cât poţi de mult, că ai nevoie!