joi, noiembrie 30, 2006

Normal.

Sunt un om ca toţi ceilalţi.
Îmi plac filmele de la Hollywood, îmi plac filmele "proaste" de acţiune în care eroul scapă de fiecare dată şi se alege şi cu fata. Nu, nu vreau să văd filme regizate de africani. Vreau să văd filme cu buget nesimţit de mare şi nu filme independente care au imaginea gândită. Vreau să văd filme cu efecte speciale, împuşcături şi explozii.
Citesc. Îmi plac sci-fi-urile în "format cărămidă" (cum râde un prieten de-al meu), care nu se mai termină şi care mă duc acolo, departe. Nu-mi place să citesc despre mizeria umană, aşa cum o vede un scriitor cambodgian foarte apreciat. Asta pot s-o văd când ies pe stradă. Şi, sincer, mi se rupe total de Cărtărescu. Poftim, am spus-o!
Ascult muzica de-mi place. Da, câteodată vreau să ascult house. Da, am în calculator şi hip-hop. Îmi pare rău dacă dezamăgesc neascultând numai ceva de calitate. Şi ştii ce? Îmi place la nebunie "Modern Talking"!
Ţi se pare că mă îmbrac prost? Este strict problema ta. Eu mă îmbrac în primul rând comod, chiar dacă ţie îţi pare altfel. Şi încă ceva: nu mă voi îmbrăca niciodată stupid doar ca să fiu altfel.
Nu-ţi place cum arată iubita mea? Foarte bine, nici n-aş vrea asta, dar încearcă să nu mi-o mai spui, căci s-ar putea să mă supăr. Şi pentru că sunt un om atât de mizerabil, tot tu vei suferi.

Ăsta sunt eu. Îţi place de mine aşa, foarte bine. Nu? Ei bine, asta este numai problema ta, eu unul mă aflu în interiorul clopotului.

luni, noiembrie 27, 2006

CeN-Aş da!

Ia uite din ce cauză nu-mi fac eu referatul la geodezie fizică: iar a fost Gigi Becali pe OTV. N-oi fi eu om de media, aşa cum este Subiectiv (te pup pe obrăjori, Alex; chiar, te-ai putea prezenta ca: Media. Om de media. Ţi-ar da un aer mai bondian), dar ca om normal stau şi mă întreb: CNA-ul mai există? Adică, în afară de analize detaliate asupra limbajului din desene animate, ei se mai uită la televizor? Să zicem, pe OTV. Atunci când Becali îl face "Mucea" pe Chiliman. Sau când se exprima senin cum că "elevii musulmani să-şi ia şi ei un Coran mai mic la şcoală". Sau când zice că vrea să omoare toţi homosexualii.
Bine, lăsăm OTV-ul din apartament al lui Diaconescu Direct (chiar, pe Becali l-o fi trecut la întreţinere, că prea e tot timpul pe acolo?). Ce ne facem cu TarafTV? Sau cu EtnoTV? Sau cu cum-dracului-s-or-mai-numi-toate-căcaturile-de-televiziuni-ale-lui-Prigoană? Am văzut eu într-o după-amiază cum vindea un mare savant, domnul Ancu Dinca, tot felul de leacuri miraculoase. Băi, asta nu se numeşte escrocherie? Adică, CNA-ul îl amendează pe Dinescu că a zis "cur" într-o emisiune, dar e super-okay cu faptul că unii vând leacuri de cancer?

sâmbătă, noiembrie 25, 2006

Blogosfera se întoarce!

Lame-o-metrul a atins cote alarmante ale penibilului astăzi, prin însemnarea lui Subiectiv (uite, băiete, că mie nu mi-e frică să nu care-cumva să-ţi creez trafic; oricum ştiu că nu te va citi nimeni dintre cei care citesc aici). Iar se ia de Mircea Badea cum că, vezi Doamne, cineva şi-a bătut joc de el făcându-i un articol în Wikipedia. Dragul meu Alex, pe tine nu prea te văd cu biografie în Wikipedia, aşa că ciocul mic şi joc de glezne.
Şi de ce se ia toată lumea de Badea, în fond? Pentru că a îndrăznit să se pună cu mafia blogosferei româneşti. Ţine-o tot aşa, Mircea, împreună vom învinge penibilul!

joi, noiembrie 23, 2006

Mimez pentru tine.

Cum-necum, m-am uitat şi eu la emisiunea "Dansez pentru tine" şi pot spune că am tras mai multe învăţăminte. În primul şi-n primul rând, boala (oricare ar fi aceea) de care suferă Andreea Marin e transmisibilă sexual, că prea e Bănică moale şi face emisiuni cretine cu rating uriaş de când s-au căsătorit. Ar trebui să apară un medicament cu numele ceva gen: Zânamol Uno sau Surprizin (parcă şi văd reclama: înainte mă uitam de mai multe ori pe noapte la "Surprize...", însă de când iau Zânamol Uno, dorm mult mai liniştit şi "Din dragoste" a rămas la fel).
Revenind la emisiunea noastră, nu pot să nu constat cinismul crunt din spatele acestui format de televiziune, mai ales atunci când sunt eliminaţi participanţi. Dar, ştiţi, mama mea are nevoie de operaţie ca să trăiască. Ştim asta, Gigel, dar dansezi infect! De fapt, ar fi o uşurare pentru mama ta să moară şi să nu te mai vadă cât de prost dansezi! Fratele meu are nevoie de un rinichi nou, nu mă puteţi elimina! Ba da! La cât de prost dansezi, nici un spital din lume nu ar face operaţia fratelui tău. Îl vezi pe Smiley că are vreo problemă? Nu! Pentru că el dansează atât de bine...

Oricum, sunt de părere că ar trebui mărită aria de activităţi făcute pentru tine. Gen, "Fac alpinism de performanţă pentru tine" (exclus celor în scaun cu rotile), "Joc şah pentru tine" (moderator Kasparov), "Fac sex cu trei homosexuali negri pentru tine" (moderator Titus Steel, bineînţeles - interzis femeilor!).

duminică, noiembrie 19, 2006

Retro.

Mai ţineţi minte post-ul acesta din mai? Ei bine, Claudiu mi-a reamintit şi mi-a dat o idee genială: să caut intro-urile pe YouTube!

joi, noiembrie 16, 2006

Mass-enger.

Iniţial, am vrut să scriu (încă) un text legat de viaţa mea personală şi despre cine are voie şi cine nu are voie să facă mişto referitor la povestioarele mele. Între timp, am renunţat la tentativa tiranică pentru astăzi, dar vine încă un rant în stilul You know what really grinds my gears?.

Astăzi, vom analiza şobolanul de messenger sau homo mesengarus. Aceste specimene pot fi întâlnite, în general, în jurul serviciului de mesagerie instantă de la Yahoo!, cunoscut preponderent sub numele de "mess".

Un prim semn de apartenenţă la rasa specificată mai sus este id-ul pe care şi-l alege subiectul. Un şobolan de messenger nu-şi va alege niciodată numele propriu ca şi id. Nu, el are întotdeauna ceva greu digerabil, cu cifre şi multe caractere ciudate de genul underscore ( _ ). Neapărat în limba engleză.

Bineînţeles că la acest punct nu suntem siguri, aşa că trebuie să ne uităm şi la status. Şobolanul de messenger îşi trăieşte toată viaţa online, el neavând viaţă socială. De asemenea, simte nevoia să o împărtăşească prietenilor din listă prin texte de genul: "Mănânc...brb"; "Pe budă...bbl"; "Fac sex." (greu de crezut - reţineţi, şobolanul nu are viaţă socială). Bineînţeles, cum viaţa umană este, în mare parte compusă din sentimente şi acestea şi-au găsit locul printre statusuri: "Sunt îndrăgostit(ă) de X-ulescu" sau "Puuuuupici ducici de tot pentru iubi meu"; "Foarte sad....dnd" (observaţi, şobolanul foloseşte foarte mult cuvinte şi expresii din engleză); "Alerg pe clouds pufoşi de snow...".
O altă categorie de statusuri se referă tot la starea de spirit a posesorului, dar prin versurile unei melodii sau un citat dintr-un clasic dispărut demult. Se subînţelege că în engleză şi citat prost. "It's better to have loved and lost than to have never loved........foarte sad.....dnd".
O altă caracteristică întâlnită atât în conversaţii, cât şi în status sunt punctele de suspensie folosite excesiv: "Am fost la şcoală.......şi după am chiulit.....brb....lol.....", dar despre asta mai târziu.

Un alt punct important de notat sunt avatarurile (pozele acelea mici, de lângă nume). Acestea sunt de două feluri: fie nişte animăluţe drăguţe în ipostaze drăguţe, fie o floare. Pentru cei hardcore, neapărat emblema formaţiei preferate, redimensionată prost să încapă in 100x100.

Şobolanul de messenger are ca primă poruncă: "Nu refuza niciodată o invitaţie de adăugare în listă!". Din acest motiv, şobolanul are o listă impresionantă, de câteva sute de "Buddies" pe care te afli şi tu, deşi nu ai făcut decât să-l întrebi cât e ceasul. Apoi, fiindcă şobolanul nu are ce face, te va întreba de sănătate de câte ori te va vedea că apari online: "Ce faci?". Îi răspunzi că "Bine" şi te lasă în pace sau, dacă eşti ghinionist, iţi povesteşte ce-a mai făcut el. De obicei îţi va spune cum s-a certat cu altcineva pe messenger şi că acela stă acum pe invizibil. Nenorocitul!

Am lăsat la sfârşit trăsătura cea mai enervantă a şobolanului: faptul că nu se poate abţine să nu dea mass la tot felul de prostii primite de la alţi şobolani, de genul: "Preşedintele Microsoft vrea să salveze lumea de cancer şi dacă trimiţi asta mai departe o să primesc cinci cenţi." sau "Apasă de zece ori pe F4, aruncă laptopul pe geam şi vei afla numele persoanei iubite." sau " [link] looooool ce tare. dă mai departe.....loool".

Folosiţi cu încredere butonul de "Ignore". Eu am făcut-o şi n-o regret. BBL.

miercuri, noiembrie 15, 2006

Veni, vidi, kitsch.

Sietch vă prezintă în exclusivitate noile tendinţe ale modei! După cuplul de (ş)aur de luna trecută, am văzut astăzi varianta solo, reloaded. Staţi cu ochii pe "Bad boy" pentru că poate deveni noul "De puta madre".

duminică, noiembrie 12, 2006

Blogosfera în zece paşi simpli.

Revin la blogosferă, căci mă agasează.

În primul rând, ce este blogosfera? Wikipedia ne spune că blogosfera este o reţea socială formată din bloggeri care se citesc unii pe alţii, care se comentează unii pe alţii şi care au varii relaţii sociale. Teoretic, nu sună foarte rău. Practic, blogosfera (mă refer la cea românească, nu ştiu cum o fi prin alte părţi) este formată numai şi numai din snobi şi ipocriţi.

Cum recunoaştem un blog blogosferic? Există câteva semne clare ce pot da de gol un jurnal pasibil de intrarea in blogosferă:
  1. Blogroll

  2. Orice blogosferic ce se respectă trebuie să aibă un blogroll (cred că aşa se numeşte lista aceea din lateral cu legături către alte jurnale) enorm, indiferent dacă ar fi imposibil de citit în 24 de ore tot ce e acolo. Exemplul cel mai elocvent este Andressa, care are un milion de legături acolo.

    De asemenea, un blogosferic-wannabe trebuie să aibă legătură în blogroll către cele mai cool jurnale la început şi, pe măsură ce se integrează să extindă până la un milion. Vezi exemplul precedent.

  3. Discuţii pe marginea textelor celorlalţi

    Ca să-ţi păstrezi o bună poziţie în blogosferă, nu se poate să nu mai perii puţin, din când în când, pe cei mai mari. Astfel, cel puţin o dată la două săptămâni, trebuie să ai o înregistrare despre cât de bine scrie X-ulescu sau câtă dreptate are Y-ulescu în ceea ce spune în ultima lui înregistrare. Dacă eşti deja bazat, nici măcar nu mai trebuie să ridici în slăvi ceea ce citeşti, ci doar să dai o legătură. Exemplu clar din ultima categorie.

    Automat, orice fraier care vine cu o idee nouă sau care îndrăzneşte să critice blogosfera trebuie desfiinţat imediat şi irevocabil (nici nu vreau să mă gândesc la câte înjurături îmi voi lua dacă, păzească Cel de sus, citeşte blogosfera post-ul acesta). Orice om cu alte idei decât cele acceptate, trebuie atacat feroce. Exemplele sunt numeroase, dar nu voi da decât referitor la ultimul "incident" de acest fel: Nici nu dau link către tine, ca să nu faci trafic pe seama mea.


  4. Pasiuni

    Orice blogosferic trebuie să fie pasionat de jurnalism, fotografie şi poezie. Normal că nu se pricepe la nici unul dintre aceste subiecte, dar îi place să arate cât de mult ştie el în domeniu. Băeţi (sic), dacă ai jurnal, nu eşti jurnalist. Pentru că nu mă pricep deloc la acest subiect, iniţial mi-am spus că n-ar trebui să dau exemple, dar aroganţa unora e motiv suficient.


  5. Proiecte

    Blogosfericul nu-i blogosferic destul dacă nu are proiecte. Nu contează ce anume face, nu contează că nu interesează pe nimeni (decât tot pe alţi snobi...ăăăsta alţi bloggeri), dar blogosfericul trebuie să poată spune "Am început un proiect..." la orice oră din zi sau din noapte. De fapt, îi place al naibii de mult să vorbească despre asta. Ia uite exemplul (pont - uitaţi-va la categoria Prieteni, din dreapta).


Ce-i de făcut? Nu cred că avem ce le face. Chiar dacă nu-i citim noi, cineva tot îi va citi. Iar dacă nu-i va citi nimeni din afară, se vor citi între ei şi se vor lăuda în continuare unii pe alţii.

De ce am scris asta? Ca să se ştie foarte clar că nu vreau să fac parte din blogosferă. Cel puţin, nu în forma aceasta.

De asemenea, dacă se întâmplă să mi se citeasca de către cei menţionaţi mai sus, vă rog, nu vă simţiţi speciali. Am citit foarte multe porcării, mult mai mari decât exemplele de mai sus, dar cu voi chiar mă întâlnesc zilnic.

[Va urma!]

vineri, noiembrie 10, 2006

Banc.

Banc aflat prin intermediul statusului de Yahoo! Messenger al lui Syl:

De ce e Moş Crăciun mereu fericit?
Pentru că el ştie cel mai bine unde locuiesc fetiţele obraznice.

luni, noiembrie 06, 2006

Unora le place jazz-ul...

Statutul de student nu mai e ce era pe vremuri (bineînţeles că sunt ipocrit pentru că nu am de unde ştii cum era pe vremuri, dar vorbesc şi eu din auzite). De ce spun asta? Deoarece mă uit la colegii mei şi nu pot accepta că sunt pe aceeaşi treaptă cu ei. Cei mai mulţi sunt inculţi, iar unii dintre ei au devenit atleţi ai prostiei. Nu mai suport să le văd feţele nedumerite de bovine aterizate în centrul oraşului. Nu le mai suport muzica proastă şi replicile de rahat. Îmi este dor de o discuţie inteligentă pe subiecte variate, îmi este dor de o discuţie despre politică purtată la un pahar de vin (roşu, se ştie). Nu le mai suport feţele nedumerite la auzul oricărei glume care nu conţine cuvintele "pulă", "cur" sau "căcat", de parcă tocmai aş fi încercat explicarea fenomenului de rezonanţă magnetică.

Unii sunt pur şi simplu proşti (în sensul de coeficient de inteligenţă scăzut) - pe aceştia îi vezi dintr-o mie pentru că au tot timpul fie o expresie perplexă, fie o căutătură încruntată. Alţii sunt doar inculţi - oricât le-ai cere părerea despre un film (spre exemplu), tot despre ultima comedie dobitoacă îţi vorbesc sau despre ultimul hit al lui Guţă. Evident că sunt câţiva care promit, dar lor le lipseşte stilul şi îi simţi că, deşi au intelectul necesar sunt, pur şi simplu, neciopliţi. Oricât ar încerca, nu pot aprecia un vin bun, ci numai un pahar de tărie. Nu pot avea o prietenă, trebuie s-o fută. Categoria cea mai puţin comună este reprezentată de cei fără pic de personalitate: au inteligenţa, au ceva bun-simţ, dar nu posedă pic de originalitate, aşa că devin în scurt timp copii la indigo ai celor din jur (după norocul fiecăruia - manelist sau rocker, împărat sau proletar - în funcţie de cei pe care îi au aproape).

Că tot ziceam mai sus de fete, îmi este dor să flirtez cu o fată. Mă refer, bineînţeles la subtilităţile romantismului şi ale seducţiei. Mă refer la un zâmbet fugar, la o discuţie despre vremea de afară care să-ţi dea speranţe. Îmi place să citesc lucruri în postura corpului şi în culorile asortate ale îmbrăcăminţii unei femei, în parfumul şi în eleganţa mersului. Da, idioatelor, felul în care mergi pe stradă contează. Da, idioato, nu vreau să-ţi văd sânii şi fundul alături de tot bulevardul, ci vreau să mergi alături de mine pe stradă şi să mă laşi să ghicesc lucrurile de sub straie. Vreau ca o atingere pe mână să însemne ceva. Şi nu doar pentru că îmi închipui eu că înseamnă ceva. Când îmi spui că îţi place o melodie, vreau să citesc ceva din sufletul tău în versurile şi în ritmul acela!

Unora le place jazz-ul, altora le place de Becali.

duminică, noiembrie 05, 2006

Dor.

Mi-e dor de tine, dar tu nici nu vrei sa stii ca (mai) exist.

miercuri, noiembrie 01, 2006

Fapte de viaţă.

Recent, am redevenit pieton ratebist şi deja mi s-a întâmplat un lucru demn de menţionat. Eram în cinci astăzi, pe la patru după-amiaza şi am văzut prima tipă şi bună şi drăguţă şi îmbrăcată bine în tramvaiul cinci! În acelaşi tramvai, am văzut pe cineva care semăna foarte bine cu Lăză. Stăteam şi mă întrebam: ce pot însemna aceste două evenimente? Ce încearcă Universul să îmi transmită? Puteam simţi răspunsul cum se apropie de mine. Era ceva mare şi important. Dar în fracţiunea de secundă în care se forma ideea undeva în adâncul subconştientului meu, s-a eliberat un loc şi m-am aşezat uitând pentru totdeauna (poate?) răspunsul.

În altă ordine de idei, Audi va scoate la anul o variantă de Q7 cu motor de 500 de cai, care va ajunge de la zero la o sută de kilometri pe ora în circa cinci secunde. Recomand tuturor taximetriştilor să deschidă bine ochii şi să-şi spună rugăciunea.