marți, octombrie 24, 2006

Siguranţă şi încredere.

Mi-au furat maşina. Cum cine? Ei. Am constatat acest lucru astăzi pe la prânz când m-am dus până la maşină să-mi iau nişte cărţi pe care le lăsasem în portbagaj. Ajung la locul de parcare şi îl găsesc deja ocupat de altcineva. Mai caut ce mai caut prin parcare într-o încercare disperată de a găsi maşina, dar fără succes. Sentimentul care te încearcă atunci când realizezi că ţi s-a furat maşina nu poate fi descris, de aceea nici nu voi încerca. Tot ce pot spune este că ai un reflex idiot de a te uita stânga-dreapta, de parcă te aştepţi să apară maşina de undeva. Eventual cu Andreea Marin lângă - "Este seara taaaa...".
Ajung înapoi acasă şi sun la informaţii (pentru că nu vroiam să sun direct la 112, ca să nu ţin liniile ocupate, de). Mi se zice că la 955. Sun la 955 şi acolo nu aud decât o bandă care îmi spune să sun la 112. Mă rog, sun la 112. Mă simţeam ca-n Occident. O tipă amabilă, îmi ia datele, mă asigură că se va rezolva, ba mai mult, îmi face legătura cu cine trebuie la Furturi Auto. Deja începeam să mă simt bine.
În mod normal, a trebuit să mă duc în Candiano Popescu să declar furtul. Cam de când am ajuns acolo, s-a rupt firul în socialisto-comunist. Când am păşit în faţa ghişeului a fost de parcă am trecut o graniţă temporală cu 20 de ani în trecut. Nu mai eram la Poliţie, ci la Miliţie, domnişoara amabilă de la telefon s-a transformat în plutoner de miliţie cu burtă mare, mai multe cefe şi opt clase. Am dat cam o oră declaraţie despre cum mi s-a furat maşina. Un moment clasic este deja dialogul despre ce aveam în maşină:

Miliţianul: Aveaţi ceva în maşină?
Eu: Da, nişte cărţi?
Miliţianul (circumspect): Câte?
Eu: Patru.
Miliţianul: Ce fel dă cărţi?
Eu (contrariat, zic ceva la repezeala): Nu mai ştiu...beletristică.
Miliţianul: Scrie acolo - "Patru cărţi beletristică". Altceva mai aveai?
Eu: Un pulover...
Miliţianul: "şi un pulover". Era al dumneavoastră? (Dau din cap că da)..."bărbătesc de culoare" şi scrii acolo ce culoare avea.

După câtva timp, terminăm cu declaraţiile şi iar am avut o scânteie de speranţă când a venit comisarul Popescu (după ce se termină ancheta, îi voi da numele real) să ancheteze la faţa locului. Adică, am mers împreună până la locul de parcare. Erau Popescu şi partenerul lui, într-o Dacie MAI. Nu tocmai Miami Vice, dar ce dracului, asta avem, cu asta defilăm. Mă urc în spate şi am parte de o cursă infernală. Vă jur, am fost atent, nu a semnalizat niciodată! Ajungem în faţa blocului şi le arăt unde era maşina, la care partenerul lu' Popescu scoate o cameră foto şi mă pune: "Staţi dumneavoastră exact unde era maşina, să facem nişte poze." Trage nişte fotografii şi prin parc - i-o fi plăcut coloritul frunzelor. În acest moment, mă aşteptam să mergem să investigăm împreună, să-i "scuturăm" pe cunoscuţii hoţi din cartier, să vorbim cu vreun informator, să stăm la filaj. Ei bine, nu. Asta a fost, vă contactăm noi. Şi au plecat.

P.S. Cine mă duce şi pe mine mâine la facultate? Încep la opt.

7 comentarii:

pretzeL spunea...

Iarasi o povestire de suspans din viata lui cos plina de masini rapide, bani si femei frumoase! ( a se citi veyrom, datorii si centralista de la 112)

LetoAtreidesII spunea...

Pacat ... justitia e oarba ... de'a binelea ... si parca a imbatranit... Cum spunea Vexx ... Bratul lung al legii ma cam pipaie pe slitz ... Stai linistit ... o sa se rezolve ... one way or the other.

Ovidiu spunea...

Casco? Pe mine m-a scos recent dintr-un rahat de 3000 RON cand am gasit-o troznita rau in parcare.

Costin spunea...

N-avea Casco.

pretzeL spunea...

din ciclul viata este o tarfa comunista...asa ca trimite-o la coada la carne ;)

Anonim spunea...

cos, s`a terminat ancheta? ca ne mananca sa stim numele respectabilului

rotaru.bogdan spunea...

tot despre "sigurata si incredere" si auto
http://serviciisecrete.wordpress.com/2007/07/26/despre-chintesenta-brandului-poitienesc-siguranta-si-incredere/

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.