vineri, octombrie 20, 2006

Şi tu? Eu, nu.

Înainte, îmi plăcea să ies în oraş. Mă relaxam şi mă simţeam bine. Râdeam foarte mult şi făceam lumea să râdă, dar cu trecerea anilor (poate că nu sunt ani, dar cine mai ţine socoteala?), râd din ce în ce mai puţin. Serile plăcute cu beri multe se împuţinează pentru că toată lumea vine cu maşina şi, invariabil, prima jumătate de ora din discuţie este rezervată traficului infernal din Bucureşti şi imposibilităţii găsirii unui loc de parcare. Apoi, încep să sune telefoanele şi fiecare vorbeşte cam zece minute ca să-şi rezolve nişte ultime probleme înainte de încheierea zilei de lucru.
Normal, se formeaza grupuleţe, până la urmă lumea tot se simte bine; mai depeni o amintire, mai spui ultimul banc cu Gigi Becali, mai flirtezi cu Gigica. Marele sentiment de gol apare la sfârşit, când observi că toată lumea se duce acasă însoţită, fiecare are pe cineva şi, oricât de mult ai vrea să duci măcar un amic acasă, tot singur ajungi în maşină. E frig şi singurul tău gând inteligent este dacă să-ţi aprinzi sau nu încă o ţigară. Decizi să nu pentru că e frig rău afară. Momentul cel mai deprimant, însă este atunci când chiar ajungi acasă, dai o tură prin frigider, constaţi iarăşi că n-a avut cine să-l umple. Apoi te indrepţi spre pat şi, bineînţeles că toate lucrurile sunt exact aşa cum le-ai lăsat pentru că n-a avut cine să ţi le deranjeze. Te bagi în aşternut şi te omoară liniştea - îţi dai seama că nu respiră nimeni lângă tine, nu te înghionteşte nimeni cu genunchiul în coaste şi nu-ţi fură nimeni plapuma.
Apoi, liniştea te întreabă: "Şi tu?". Îi răspunzi, aproape adormit: "Eu, nu..."

8 comentarii:

iulia spunea...

asa e...rutina si singuratatea ne omoara pe toti...dar eu cred ca pt amandoua e un antidot...
eh e destul de perfectionist daca iti spun:'gandeste pozitiv!' dar uneori funcioneaza...si omul care sa iti 'fure plapuma' apare fara sa vrei sau sa il cauti...

Anonim spunea...

Heh. Aici comparam omul care a ramas singur cu omul care e singur de la inceput :-w.

Dar presupun ca cel ce n-a avut niciodata pe cineva se simte mai bine decat cel care a avut si nu mai are...sau ma insel ? ("Este mai bine sa fii iubit chiar daca ai pierdut, decat sa nu fii iubit de loc." - Tennyson*)

PS: *in sfarsit mi-am amintit cine a zis asta.

PS2: toti o patim, mai devreme sau mai tarziu. O sa-ti revii tu dupa furtuna.

PS3: aproximativ 600$, cu Hard Disk de 60GB.

Anonim spunea...

de ce mintzi?

pretzeL spunea...

^^ da...de ce minti?? pe cine faceai tu sa rada?? :)

Radu spunea...

Jedi, tu chiar crezi ce-a spus Tennyson? Serios, ignorance is bliss, ma simteam excelent cand nu pierdusem nimic.

Costin, singuratatea din pat o poti oarecum ameliora daca te uiti la tv. Eu-l pun pe autoshutdown si ma uit pana I pass out. Ajuta.

Anonim spunea...

Subscriu, Radu !

Daca o spui cu mandrie, te sustin !

In sfarsit un om caruia sper ca nu o sa-i reproseze nimeni "nu vorbi despre ce nu stii".

Costin spunea...

Eu incerc sa alung singuratatea din pat agatand fete usuratice. Dar daca zice voi ca televizorul ajuta...

Acum vorbind serios, fiecare punct de vedere are propriile atuuri (si Tennyson si ignoranta). Serios, nu mi-ar placea sa trec prin viata fara sa iubesc. Pe de alta parte, suge cand ti-o iei.

Radu spunea...

Eu nu mi-am luat-o. A trebuit doar sa plec (iara) din Romania.
Fun. fun. Fun. Si draguta faza cu gagicile vs tv :D

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.