joi, septembrie 28, 2006

Instataneu de Bucuresti (Savarina)

(titlul acestui post este in onoarea lui Razvan care, dupa lungi discutii, m-a facut sa inteleg ca numele de Savarina este cel mai potrivit pentru un santierist. NU stiu de ce si nu ma intrebati.)

Cadru: pe o strada mai sus de a mea unde este un santier. Eu veneam de undeva...si ma duceam in alt loc.
Personaje: 4-5 muncitori si un sofer de duba.

Sofer: Uite bai Marinica, ca nu mai merge!!!
Muncitor1 (cel mai probabil Marinica): Ia da-i ma o cheie.
(Soferul da o cheie si spre uimirea tuturor, motorul chiar NU mai merge. Se aude un sunet de contact in timp ce motorul se zbate sa porneasca fara succes)
Muncitor2: Aaaaah....pai uite ma ca nu merge.
Muncitor3: Da.
(In acest moment eu m-am oprit din mers din motive evidente.)
Marinica (simtindu-se in miezul discutiei din moment ce problema i-a fost prezentata lui): Ia mai da-i o cheie.
(Evident, motorul chiar nu porneste si soferul chiar nu mintise.)
Marinica: Aaaah...pai e de la bujii. Nu face scateie.
Muncitor3: Da.
Muncitor2: Da ma, e de la bujie! Clar!
(Umeaza deshiderea capotei si evaluarea starii bujiilor. Spre dezamagirea lui Marinica sunt in regula.)
Muncitor4: E de la jobleur* baaaaaa!!
(urmeaza un sir lung de "Aaaaaaaaa"-uri pline de inteles. Spre bucuria lui Marinica nu este de la jobleur.)
Marinica: Ia mai da-i o cheie.
(Nu...tot nu porneste.)
Muncitor2: E de la carburator ma. Nu vedeti?
(Aparent NU...nu vedea nimeni. Oricum nu era de la carburator, asa cum s-a dezvaluit dupa alte 2-3 minute de "chiombit" la motorul masinii.)
Marinica: Ia mai da-i o cheie.
(Nici de data asta nu-i zambeste zeita Fortuna lui Marinica.)
Marinca: Da ma. Nu merge.
Muncitor3: Da.
Muncitor4: Pastele mamii ei!!!
Marinca: Ia mai da-i o cheie.
Muncitor3: Da omori bateria ba.
Marinica: Taci ma...vrei sa mergi pe jos ma boule!?! Da-i ma cheie, nu mai asculta toti prostii.
Muncitor3: Da...
(Ii da cheie...nu, nu merge)
Muncitor2: Pai elecric porneste.
Marinca: Da ma...aaaaa...ba...e de la dixer*
Intr-un cor toti muncitorii cuprinsi de frenezie: Da maaa...pai da si eu am patit asta...da ma si eu la aia a lu' unchi-miu. Da ma. E clar!
(Trei minute de surubarit si Marinica mandru.)
-Ia da-i ma cheie.
(Uimitor, porneste!)
-Hai ma, urcati in mama vostra ca iarasi dormeam la santier daca era dupa voi!
200 m mai incolo se opreste. Nu mai ma duc ca deja cascasem gura 10 minute la ei si era dubios.

*imi cer scuze pentru eventualele greseli in scrierea componentelor unui motor. Cunostiintele mele mecanice privind motorul Otto incep si se termina cu busonul de benzina. :)

miercuri, septembrie 27, 2006

România, ţară de păcat.

Dacă ar încăpea, aş dori să iau în Pulla următoarele instituţii: 1. Poliţia Română, 2. Uzinele Dacia şi, evident 3. Organizaţia Statelor Francofone.

O duceam eu ieri seară pe Mopi acasă şi, la Obor, în mijlocul intersecţiei, îmi moare motorul. Sesizasem eu anterior că Veyrom-ul stă uşor subturat, dar nu m-aş fi aşteptat să se oprească de tot. Încerc s-o resuscitez prin binecunoscutele metode "dă-i, bre, la şpriţ" şi "dă-i, dă-i, dă-i că o ia", dar fără nici un rezultat. Mă dau jos din maşină şi mă uit după ajutor. Providenţial, apare o maşină de Poliţie. Perfect, îmi zic, mă vor ajuta ei măcar s-o împing mai pe margine, să nu mai stau chiar în centrul geometric al intersecţiei. Le fac semn cu mâna, ei se uită la mine, şoferul îmi face semn cu mâna şi pleacă mai departe! Cam atât cu siguranţă şi încredere, îmi spun. Între timp, înjurăturile şi claxoanele celor care mă ocoleau continuau să cadă asupra-mi. În fine, până la urmă, mă tractează un taximetrist până într-un loc ferit şi mă duce şi acasă.

A doua zi, adică astăzi, mă duc să văd cum îmi iau maşina. Ajung la locul faptei chiar mai bine decât mă aşteptam (arterele principale fiind închise din cauza francezilor) şi mă apuc de meşterit. în cateva minute, răsare lângă mine un agent. Un agent principal, aşa cum s-a recomandat cu multă mândrie. Îi explic situaţia şi mă lasă în pace pentru câteva minute, dar se întoarce apoi ca să mă roage să mut maşina din zona respectivă. Încerc să-i explic că nu porneşte, dar nu pare să-l intereseze. Pleacă iarăşi. După alte câteva minute, reuşesc să pornesc motorul în regim de avarie, mă urc în maşină şi dau să plec. În retrovizoare, îl observ pe agentul nostru cum îmi face semne disperate. Opresc şi mă dau jos. Actele dumneavoastră, vă rog. Îi dau actele şi-i reamintesc situaţia. Îmi spune că trebuia să plec atunci când mi-a spus el şi adaugă: "Haideţi, dom'le, măcar astea trei zile să fim şi noi civilizaţi. Dracu', cine ştie cine mai trece pe aici!". Îmi dă drumul doar cu avertisment, până la urmă.

Cu chiu, cu vai, ajung la acasă. Parchez CosMobilul în faţa blocului şi urc să mănânc ceva. Nu era curent electric. Sun la Electrica. Mi se răspunde că: "Da, ştim, dar e greu să ajungem cu francofonia asta...".

marți, septembrie 26, 2006

RuXac promoţional.

Nu ştiu cât de veche este această poză, dar cum am descoperit-o, a trebuit să o pun la dispoziţia cititorilor. Vă rog observaţi faptul că este vorba de o pulla francofonă, dacă e să ne luăm după ortografie. De asemenea, culoarea o dă de gol: este în mod cert pentru fetiţe.

Oare cum suna promoţia? "Două pulla la preţ de una singură!" sau poate "Pulla, acum cu 20% mai multă la acelaşi preţ."

luni, septembrie 25, 2006

Dragoste şi trădare în lumea gay!


Dragii mei, ne reîntâlnim în minunata lume a jurnalului. De această dată, avem informaţii în premieră naţională despre un scandal de proporţii în lumea atât de...să-i spunem colorată a homosexualilor, lesbienelor, transexualilor şi, nu în ultimul rând al travestiţilor din România.

Surse de încredere (ziarul Libertatea - încă un efort jurnalistic de excepţie, băieţi!) ne-au informat că urmează să aibă loc "Serile Filmului Gay şi Gala Premiilor Gay 2006", ediţia a treia. Intrigat, jurnalistul nostru (adică tot eu) a luat căile neumblate ale internetului şi a aflat că acest festival se va desfăşura la Cluj. Pe acestă cale vă recomand să nu vă aflaţi în judeţul Cluj în perioada 25-30 septembrie. La această minunată gală, se vor în mână nişte premii, printre categorii, imediat după cel mai popular(ă) drag-queen, se află premiul "Bila neagră" ("black ball", pe englezeşte) care este un premiu negativ. în mod evident, domnul Gigi Becali se află în capul listei, urmat îndeaproape de Noua Dreaptă. Totuşi, ceea ce m-a şocat este ca vestitul/vestita Naomy (vezi foto), este şi el/ea nominalizat/nominalizată. Oare de cât timp mocneşte acest conflict? Câte palme (peste funduleţ, nebuuuunilor) au fost date? Nu vom afla niciodata, dar este cert că lumea gay din România nu va mai fi niciodată la fel. Nu atât timp cât singurul travestit care cântâ live din România este în conflict cu restul!

Vă vom ţine la curent. Până atunci, feriţi-vă de măgăruş!

Codreanu - esenţa mişcării.

sâmbătă, septembrie 23, 2006

Shortcut ppl.

ppl = abreviere de la cuvantul englezesc people (oameni in acest context)

In timp ce ma uitam la "American Psycho" pentru a 3-a sau poate a 4-a oara am realizat un lucru si am reusit sa pun punctul pe I la un subiect ce ma macina de ceva vreme.

Pe scurt, personajul principal (Patrick Bateman) este in toaleta unui club foarte trendy asteptand-si randul cu un prieten sa intre sa se drogheze (sa prizeze cocaina). Intrand in baie trag 2-3 liniutze complet dezamagiti de faptul ca marfa era indoita cu indulcitor moment in care prietenul personajului principal intra intr-o altercatie verbala cu un alt drogat din baie. Plin de nervi este potolit de catre Patrick spunandu-i "stai calm...probabil este de la steroizi". Eu in acest mom eram !?!?!? OMGWTFBBQ !?!?!?! Deci cei doi erau intr-o baie prizand cocaina si unul a facut un roid rage?!? Atunci totul in mintea mea s-a legat in sfarsit. Cele doua personaje reprezinta o extrema care m-a facut in sfarsit sa finalizez teoria mea in privinta acestor shortcut people (numele mi-a venit pe loc). Ei nu puteau face nimic pe cale normala. Prin trial and error, prin munca, prin perseverenta sau prin invatare. Aveau mereu nevoie de scurtaturi.

De mult am observat ca lumea din jurul meu se schimba mai mult sau mai putin odata cu mine. Sunt destul de in pas cu moda, ca sa zic asa, bagand in mine multe porcarii ca sa mai scurtez pe ici pe colo. Dar uneori raman efectiv socat de copii care baga un ciclu de deca+ etenat de testosteron 6 saptamani ca sa o impresioneze pe Gigica. Eu pe vremea mea faceam niste flotari acasa si imi schimbam freza. Tocilari care in loc sa isi faca o cafea baga o usoara amfetamina. Ahhh dulcele rasarit de soare alaturi de Ganga. Nu poti sa dormi, nu-i nimic, ruleaza tati un somnifer usor. Hai nu te mai uita asa, doar nu esti din Evul Mediu. Nu te distrezi asa bine in club si iti este efectiv lene sa mai bei? Vai, dar nu este nimic, te salveaza prietena ta coca. Si maine poimaine esti un wreck. Oamenii chibrit ar fi mai nimerit sa ii numesc. Acesti produsi ai societatii care nu se pot conforma prin metodele traditionale si hotaresc sa taie coada pe sanatatea lor licarind pentru un moment mai tare decat toti ca apoi sa ii vezi cum isi "tusesc plamanii". Sunt de parere ca toti suntem extremisti cand suntem mici. Dar de aici si pana a fi inconstient este un pas foarte mare.

Acum evident exista shortcut people peste tot si in orice domeniu. Chiar ieri citeam pe undeva ca este din ce in ce mai mare numarul de pusti care isi iau A-ul (sau nici macar atat) si insfaca un motor de 1000cc si ruleaza cu 250 pe strazi fara sa aiba habar sa conduca o motocicleta. Tot un shortcut. Un incapabil, un frustat, un suferind sau cum se mai numeste el. Parca nimeni nu mai este constient. Ma uit in jur si nu imi vine sa cred in ce ingnoranta traiesc cel putin 70-80% din oamenii cu care intru in contact. Te apuca groaza, unii abia stiind sa scrie cum se lauda cu toate tampeniile lor in cel mai barbar si flagrant mod si cum putinii oamenii cu un dram de minte se crucesc. Oare sunt eu prea batran? Nu cred. Insa facilitatea cu care ai acces la anumite lucruri la care nu ar trebui, ne transforma pe toti in sclavii propiei imagini. Fete care isi pun silicoane la 18 ani, baietii cu synthol, operatii estetice...the whole lot. Toate pot fi ale tale cu 3.99 la un magazin aproape de tine. Incearca...efect garantat.

Ubuntu.

Nu credeam că voi spune vreodată acest lucru, dar: "Ubuntu rocks!". Este vorba, bineînţeles despre relativ-recenta distribuţie de Linux. De ce spun că e tare? Pur şi simplu pentru că a mers (aproape) out-of-the-box pe laptop, pe acelaşi laptop pe care au eşuat Slackware, Fedora şi Gentoo. Deci, cum să facem Ubuntu să meargă pe Compaq NX6125 în doi paşi simpli:
  • Trebuie, în primul rând să trimitem următorii parametrii către kernel: no_timer_check noapic nolapic vga=0x318

  • Apoi, pentru placa wireless, vom urma tutorialul de aici

Gata! Merge cum trebuie (mai puţin cititorul de amprente şi card-reader-ul pe care nu l-am testat încă). Promit să scriu un articol pe tema asta în Linux360 Wiki. Noapte bună!


Ca orice minune, şi placa wireless a ţinut doar câteva ore. Azi-noapte mergea perfect, iar acum pur şi simplu nu mai vrea să se asocieze cu AP-ul. Am încercat şi cu ndiswrapper şi cu bcm43xx. Se pare că bcm43xx nu mai are suport de Broadcom 4318 cam de două luni, dar se lucrează la asta. Cât despre ndiswrapper, bănuiesc faptul ca îmi trebuie driveri pe 64 de biţi, driveri care sunt destul de rari şi de instabili. This sucks!

vineri, septembrie 22, 2006

Breaking news.

This just in: O zi tristă pentru toţi şaormarii din Bucureşti. Avem confirmarea că Genin a scumpit-o pe aia mare la 12 lei noi şi pe cea mică la 10. Să le fie ruşine! (e şi un ayran gratis, dar nu compensează!)

joi, septembrie 21, 2006

Romaniţa Iovan.

Îmi explică şi mie cineva cine e şi ce vrea această Romaniţa Iovan de la noi? Mă uitam mai zilele trecute la televizor şi ajung (nicidecum din greşeală) pe OTV. În apartamentul domnului Dan Diaconescu (Nevăstuica, pentru prieteni) se dezbătea la greu daca această Romanita Iovan s-a pupat sau nu s-a pupat cu un individ într-o maşină. Vă aduc aminte, însărcinată fiind în luna a opta! Nu iau în seamă, dau pe alt post, se discuta acelaşi lucru. Până la urmă, îi las în plata Domnului. A doua zi, ies pe afară, dau cu ochii de "Libertatea" pe o tarabă, titlu mare cu Romanita Iovan care a făcut şi a dres. Merg cu autobuzul, aceeaşi Romaniţa Iovan era pe buzele tuturor (mă rog, de fapt a fost doar pe buzele amantului, dar asta e o discuţie prea lungă).
Momentul adevărului a venit! Ce părere are Cos despre sărutul Romaniţei Iovan? E foarte simplu: nu a existat sau a fost inofensiv şi vă pot şi demonstra. E însărcinată în luna a opta, corect? Corect. De prin luna a patru nu mai poate face sex. Corect? Corect. Sarcina principala a amantului este să facă sex cu ea. Corect? Corect. Ei bine, nu mai există amant pentru că nu se mai poate face sex! Q.E.D.

P.S. Dacă aş fi paparazzi, aş sta cu ochii pe soţul femeii, care de muuult timp n-a mai avut parte.

Libertate, mâncaţi-aş!

Sub motto-ul Somnul raţiunii naşte monştrii, vă prezentăm episodul "Interneţii tăi de viaţă!".
Din ce în ce mai des observ tot felul de indivizi care tocmai au dat peste internet şi care se poartă al naibii de nesimţit. Hai că pe super-mega-bloggerii care îndrugă tot felul de aberaţii de parcă ar fi CTP-ul la trântă cu Liiceanu, moderaţi de Patapievici, când, de fapt, nu sunt decât nişte agarici de studenţi care habar n-au cu ce se mănâncă lumea, îi mai înţelegi. Hai, că pe puştii plini de hormoni care asl-pls-uiesc pe "mirc", îi mai înţelegi (ei sunt de fapt, cocalarii din scara blocului care se iau de toată lumea). Dar, recent, am fost martor al unui fenomen pe care nu-l mai întâlnisem. E vorba despre un puşti de 16 ani care s-a hotărât să facă legea pe forumul nostru, punându-i la punct pe unii dintre cei mai bine pregătiţi oameni în domeniu. Şi nu aşa, cu blândeţe şi respect, ci cu foarte mult tupeu şi foarte multă nesimţire. A fost avertizat şi acum işi cere "drepturile". Stau şi mă întreb dacă ar face la fel pus faţă în faţă cu acei oameni (unii au peste 22 de ani, mulţi-înainte-mulţumesc). Chiar unii oameni nu au capacitatea de abstractizare a faptului că regulile din societate se aplică şi pe net, că trebuie să arăţi respectul cuvenit indiferent de mediul în care te manifeşti?

Ce să mai tura-vura, propun să se inventeze o băbuţă virtuală, care să comenteze la atitudinea "copiilor din ziua de azi"! Mucoşilor!

sâmbătă, septembrie 16, 2006

Bigger, better, twice as hard.

Am fost aseară în B52. Haos nebun (şi grecesc, evident, trăiască domnu' Nicos) şi dezmăţ. Cum o poză face cât o mie de cuvinte, o să vă descriu în 2000 de cuvinte cum a fost aseară. With a twist. Star Trek twist.

sâmbătă, septembrie 09, 2006

Mereu tanar? (tragi-comedie)

Tragic. Am fost la ziua bunicii mele...si m-am simtit bine. Dupa 20 de ani, nu am zis "hai acasa", "m-am plictisit" sau "cand plecam". Dupa 20 nimeni nu mi-a mai zis ce a crescut asta micu si chiar am participat la conversatie si am fost ascultat. Dupa 20 de ani nu am mai fost eu cel care a zis "hai sa plecam" ci un alt invitat.

Comic. Asta e cadoul pe care i l-am dat bunicii mele. Cine nu stie ce este...ei bine...nu stie ce este si probabil nu va intelege 50% din ce urmeaza sa scriu eu si din umorul meu. (apropos, pentru cei care au recunoscut obiectul dar au nevoie de confirmare...DA...este o razatoare BORNER!!!)

Free Image Hosting at www.ImageShack.usFree Image Hosting at www.ImageShack.us
Razatoarea Borner

ASL PLS...

Pai haideti sa incepem cu inceputul. Dintre "numerosii" cititori ai acestui blog probabil ca majoritatea deja ma stiu. Cel putin macar prin prisma comment-urilor mele. Dar pentru ceilalti cred ca este normal sa ma prezint un pic.
Sa vedem deci, numele meu este Andu, sunt student la ASE (deci nu am sa va pot amuza cu mici povestioare cu suferintele mele din politehnica :) ). Am 20 de ani recent impliniti si ca pasiuni am bodybuildingul si muzica electronica. Imi plac plimbarile lungi pe plaja la asfintit si cinele romantice in doi.
Despre ce am sa scriu...habar nu am! Am sa scriu probabil tot ce imi trece prin cap si sper sa gaseasca cineva ceva interesant pe acolo. Am sa scriu despre suferintele mele in "Tartar" (cine stie cunoaste), de prin cluburi poate si de la facultate. Ramane de vazut. Si nu uitati copii, eu sunt exemplul clar ca se poate, am visat, am tintit sus, am muncit si am reusit si acum toata viata mea s-a schimbat, toate dorintele mele s-au implinit - de la comentator la blogger.