luni, august 28, 2006

Sentimente.

- Îmi cer scuze că vă deranjez, maestre, dar vroiam să vă întreb ceva.
- Nu deranjezi, tinere. Ia un loc lângă foc.
Maestrul Hu era foarte bătrân. Nimeni nu ştia exact cât de bătrân este, iar când era întrebat răspundea că nici el nu mai ţine minte şi că, oricum, vârsta era irelevantă. Chiar în noaptea aceasta, în timp ce pregătea ceaiul, arăta cam de 80 de ani, dar dimineaţa era întotdeauna mai proaspăt.
- Ce te frământă? Poate ai mâncat prea mult mistreţ la cină, mmmm?
- Nu, maestre. Îmi e frică.
- Te înspăimântă noaptea? Sau poate ţânţarii aceştia mari?
Cu o mişcare rapidă din încheietură (sau îşi deplasase şi cotul?), Maestrul prinse în pumn o insectă:
- Spune-mi, Kim, crezi că ţânţarului îi este frică?
- N-nu credeam că insectele au sentimente, maestre.
- Toate lucrurile au sentimente. Până şi focul. Vezi cum se înalţă mândru către cer, dar şi lui îi este teamă. Este speriat când vede pietrele, pentru că ştie că nu le poate consuma. Imediat ce ne servim ceaiul, o să-ţi arăt o poveste.
- Îmi e frică de lupta de mâine, maestre. Numai când mă gândesc şi simt cum îmi încetinesc reflexele.
Între timp, Maestrul Hu turnase ceaiul şi se apropiase de ucenicul său. Îi puse trei degete pe frunte şi se treziră amândoi pe un câmp de bătălie. Kim se obişnuise deja cu felul acesta direct al maestrului de a-i "arăta" poveşti.

În faţa lor apăru un cavaler într-o armură strălucitoare, cu o sabie de ceremonie în mâna dreaptă, calare pe un cal alb. Dintr-o dată porni în galop, cu arma ridicată deasupra capului. Priveliştea era impresionantă şi înfricoşătoare în acelaşi timp, iar în câteva secunde călăreţul ajunse în faţa a doi suliţaşi. Călăreţul fu zdrobit într-o clipită.
- Spune-mi, Kim, ce-a greşit cavalerul strălucitor?
- Nu trebuia să atace călare. Pe jos, ar fi avut şanse mult mai mari, eventual cu o armură mai uşoară.
- Bine. Acum, uită-te acolo.
În direcţia indicată de bătrân se vedeau două grupuri de bărbaţi care se atacau unii pe ceilalţi cu tot felul de arme. Într-una dintre tabere se afla un bărbat mătăhălos care mânuia o ghioacă şi care scoase un raget înfiorător şi începu să lovească în stânga şi în dreapta cu atâta ardoare încât, curând, toţi ceilalţi oameni din jurul său erau loviţi.
- Şi-a atacat şi tovarăşii...murmură Kim.
- O observaţie pertinentă.
- Acestea au fost două dintre sentimentele mai mici, continuă Maestrul. Vezi tu, cavalerul acela este, de fapt, Trufia. El a mers cale lungă până să ajungă aici, ba a şi câştigat nişte bătălii importante împotriva unor armate mari, însă l-au doborât doi suliţaşi pentru că nu a vrut să se dea jos de pe cal şi să renunţe la armura grea de ceremonie. Mai devreme ai văzut cum Mânia loveşte pe oricine, indiferent de care parte se află, dar acestea sunt sentimente trecătoare. Orice om renunţă la Trufie dupa ce dă de suliţaşi, orice mânie trece după ce ţi-ai lovit prietenii. Totuşi, tinere Kim, nu acestea sunt sentimentele periculoase, sentimentele periculoase sunt după dealul acela. Vino!
Curând, ajunseră pe coama dealului, iar ce văzură, aproape că-i tăie răsuflarea tânărului ucenic: două armate enorme, faţă în faţă, formate din monştri hidoşi si cavaleri strălucitori, arcaşi cu ochi ageri şi călăreţi zdrenţuiţi. În faţa fiecărei armate, conducătorii: în stânga, o fecioară cu părul în vânt, fără armură, ci îmbrăcată doar cu o rochie albă de mătase, buzele-i roşii ca sângele şi cerul precum întunecimea mărilor. Armata din dreapta avea în frunte un bărbat înalt, cu o mantie neagră pe umeri şi zale argintii protejându-i trupul. Teaca sabiei îi atârna pe lângă corp, până la cizmele înalte, dar ceea ce-l şocă pe tânărul Kim fu masca de pe faţă bărbatului - o mască inflexibilă, din aur, ce contura nişte trăsături puternice, întărite în bătălii, în jurul ochilor roşii ca rubinele apusului.
- Îţi prezint Iubirea şi Ura, spuse Maestrul. Uită-te bine la armatele lor şi spune-mi ce vezi.
- Sunt...sunt identice. Până la ultimul arcaş. Au exact aceeaşi soldaţi. Cum e posibil, maestre?
- Vezi tu, doar Ura şi Iubirea au fost suficient de puternice încât să-şi adune o armată, dar, după cum vezi, soldaţii sunt aceiaşi - uite Gelozia în prima linie, şi uite şi Minciuna, mai în spate, iar călăreţul acela negru nu e altcineva decât Trădarea - se află în ambele tabere. Totuşi, există o diferenţă, un singur soldat, atât de slab încât nimeni nu-i dă atenţie - Teama. Vezi tu, Teama nu a fost primită în tabăra Iubirii, pentru că, ei bine, ştii şi tu că îndrăgostiţii nu se tem de nimic. Teama va câştiga această bătălie, pentru că Teama i-a şoptit Urii să-şi pună o armură, în timp ce Iubirea stă acolo în pijama!
Într-adevăr, lupta nu dură decât câteva minute, timp suficient pentru Minciună sau pentru Gelozie să trimită o săgeată otrăvită prin rochia Iubirii.

- Gata, asta a fost tot, zise Maestrul şi se returnă, împreună cu Kim în faţa focului.
- Maestre Hu, dar eu cine sunt în toată povestea? Cum pot să previn bătălia aceea oribilă?
- Ahhh, da, uitasem...Cred că îmbătrânesc şi eu. Tu eşti pâmântul pe care se luptau cele două armate. N-ai decât să ridici un munte în faţa lor şi nu se vor mai întâlni. Acum hai să ne odihnim şi să nu uiţi de armură mâine.

17 comentarii:

pretzeL spunea...

ce-i bai prostia asta...eu vin pe blog aici sa vad ce ai mancat de dim...cum a iesit apoi afara (moale ,tare...etc)cu cine ai mai facut-o, cat de mare o ai...iti bati chiar asa joc de blogosfera. Daca te chinuie talentul fa-ti cont pe deviantart...nu iti mai bate joc de publicul avid de barfa si maruntisurile tale cotidiene.

JediMind spunea...

"[...]ştii şi tu că îndrăgostiţii nu se tem de nimic[...]"
De ce generalizezi lucrurile ? Cumva toti indragostitii sunt inconstienti ?

Eu te asigur ca aceasta lupta s-a purtat cu mult timp in urma. Nu prea mai exista iubire. Cred ca sunt foarte putine cazuri in care cate o fata cauta un barbat pentru adevaratul sens al cuvantului iubire. Rareori gaseste. Trist. In viziunea multora, totul se limiteaza la a merge intr-un club, a agata o fata, a imbata-o putin, a duce-o la tine acasa, a face sex cu ea(ca de dragoste nu cred ca se poate vorbi in nici un caz) si a doua zi sa o lase in strada.

Oricum, ma bucur ca-ti exersezi talentul. Mereu mi-a facut placere sa citesc ceva scris de catre tine.

Bucura-te de vacanta, pe moment.

Costin spunea...

Jedi, nu e ca-n filme, ma!

JediMind spunea...

Stiu. Dar ce n-as da sa-ti arat ca se poate si altfel :D.

PS: Asta daca nu se amana o intalnire :((.

Pretzel: nu te/va pune nimeni sa citesti/cititi toate blog-urile din Romania si nu numai. Nu-ti place, nu citi ;). Iar acest post il consider mult mai important decat o critica la adresa lui Iri si Moni(apropo de "sentimente").

Costin spunea...

Hai c-ai dat-o in bara de doua ori, Jedimind, mai bine nu mai continua discutia. Cat despre Covrigel, lasa-l, ca stie el ce zice ;)

pretzeL phuradel spunea...

@jhedhaimhind pai nu ma pune nimeni sa citesc blogurile din Romania...dar ma pune Cos sa citesc aici...asa ca vreau sex, drama, barfa si scandal pt ca sunt un grobian caruia ii place sa se tavaleasca in mocirla societatii! :D asa ca...ce mai zici de iri si monica mai cos?? :)

Anonim spunea...

cu cat e mai bun post-ul cu atat sunt mai proaste comment-urile... pacat...

razvan spunea...

vreau link-uri catre libertatea...sa shtiu ce mai face andrea marin, florin marin ,petre marin si alte vedete,nu sentimentalisme...daca vroiam dastea cumparam(a se citi:ciordeam de pe taraba) "ioana" ,"lumea femelior" sau "taifas"...sunt perfect deacord cu covrigel (desi e un puhradel arogant)...

Anonim spunea...

intra p google si da "libertatea"... nu stiu ce rost are sa ocolesti pana aici... pierzi timpu aiurea...iti dai seama cate informatii noi afli in timpu asta despre andrea marin...

cat despre ce a mancat cos de dimineata si cum a iesit afara... ce pot sa zic?!?!... fiecare cu preocuparile lui... da pe mine cel putin nu ma intereseaza... asa ca multumesc k nu dau peste asta...

Costin spunea...

Nu te intereseaza ce-am mancat dimineata?! Sau cum am iesit afara? Esti o rusine pentru noi toti.

pretzeL spunea...

stii ca daca scrii acolo la name cum te cheama pe tine....apare si aici...ma gandeam ca poate nu stii.

ana spunea...

sper k am reusit sa te fac fericit...acu nush exact cat de mult te ajuta da'...

pretzeL spunea...

pai uite ca ma ajuta mult...ca daca nu faceam o prostie...dar acum...bunaaaa anaaaa :D...ce mai faci?

ana spunea...

acu ai stricat toata distractia :p... incepuse bine da'...

pretzeL spunea...

daca in loc de ana ziceai cristi...sau gigel...iesea haos....dar asa :D...ce mai zice raducu? sanatos bine? tu? eu si cu el suntem un fel de cainii turbati locali...si stii e meseria noastra...adica avem si noi un renume de respectat aici, pe kitsch adk sietch de ganduri sau cum o fi...oh gawd, acum il provoc pe cos...vezi...musc si mana care ma hraneste...

Ana spunea...

multzam de intrebare... facem bine...amandoi...cu trebushoare pe ici pe colo... slava Domnului ca suntem sanatosi...

:((( uite in ce s-a transformat inceputul ala timid de haos... de acu gigicu imi zic k e mai palpitant...

mimi spunea...

hmmm sa imi dau oare si eu cu parerea ca mi-a placut?da! mi-a placut dar...de ce invinge ura?a da1 stiu de ce pt k doar in telenovele invinge iubirea?
hmmm trista viata...eu totusi tineam cu pijamaluta iubirii

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.