luni, aprilie 03, 2006

Vine vara. Poezie.

Frumoasă ca o plantă
Din America Centrală
Eşti...Nu eşti nasoală...
De nu mă iubeşti?

Nu mi-eşti amantă...
O! Dac-ai fi nasoală şi mai boantă,
Ai putea puţin să mă iubeşti,
Frumoasa mea de la Ploieşti?!

Hai, spune, da-a-a?
Aşa sunt numai eu nasol,
Dar sufletul nu-i gol.
Şi ce contează faţa-a-a...

Daca ai suflet? Vezi tu?
Ce-ar fi să stingem garagaţa?
N-ar fi mişto, nu-u-u-?
Ce-ai zice tu?! Dar ţaţa?

Care "ţaţa"?
Ţaţa-i viaţa!
Viaţa-i ţaţa!
Ţaţa-i ţaţa!
Poetul şi planta, Puşi Dinulescu

Mi-a plăcut mult poezia de mai sus. Intră în categoria "lejer, de vară", ca să ne aducem aminte că astazi a fost foarte cald, că eu m-am îmbrăcat în pantaloni scurţi pentru prima oară în acest an şi că vine vara!


Alex a fost foarte drăguţ şi m-a lăsat să postez în Timpul subiectiv o scurtă recenzie a Green Hours, barul meu preferat. Citiţi, comentaţi, întrebaţi şi ne vedem în green.

Un comentariu:

Andra spunea...

Poezie de vară... lejeră

Suntem propulsaţi încă din primele câteva versuri, fără voia noastră, în mijlocul luptei crâncene ce se dă în adâncul zbuciumat de dor al sufletului domnului Puşi Dinulescu. O fi sau nu frumoasă aleasa inimii acestuia va rămâne un etern mister pentru noi...la fel şi pentru dumnealui căci, aparent, singura modalitate de a o categorisi definitiv pe domnişoară ("nasoală" sau nu) este răspunsul pe care aceasta ar putea să-l ofere eternei întrebări: de ce nu "mă iubeşti?". Ea nu-l iubeşte pe bunul nostru poet...e clar: e nasoală.
Nici măcar nu îi este amantă focoasa ploieşteancă... ne-am liniştit. De remarcat expresia " mai boantă" (boantă=ciuntită, retezată) utilizată cu o desăvârşită lejeritate... nici nu vreau să mă gândesc la ce anume se referă domnul Puşi. Să sperăm, înspre binele frumoasei domnişoare, că este vorba de o simplă metaforă nevinovată şi nu despre vreo malformaţie, un real handicap fizic.
Cea de-a treia strofă nu necesită nici un fel de comentariu.. Poetul nostru e "nasol", iar faţa dumnealui nu suntem atat de curioşi s-o vedem, deci într-adevăr: "ce contează faţa"? Dacă tot e nasol, nu ne impacientăm că nu avem şi o poză ataşată acestei opere de artă.
"Ce-ar fi să stingem garagaţa?" Mie personal termenul "garagaţă" nu îmi spune nimic. Totuşi, având în vedere faptul că întrebarea necesită un "noi", poetul şi frumoasa ploieşteancă, în cazul de faţă, şi fiindu-ne adus la cunoştinţă faptul că cea de-a doua nu este câtuşi de puţin interesată de persoana primului, aş îndrăzni să spun că ea nu va dori să stingă sau să aprindă nimic cu domnul Puşi. Îmi pare sincer rău, dar...cine ştie? Ar mai exista o şansă minimă ca poetul nostru să aibă noroc, în cazul în care aceasta nu-i va citi minunata poezie ("Poetul si planta"). Multă baftă!
Domnul Puşi, după cum aţi remarcat până acum cu siguranţă, şi-a greşit vocaţia: poezia pare a fi ceva cu totul nou pentru el, însă ca matematician ar fi ajuns departe! Observăm cum, utilizând binecunoscutele proprietăţi -comutativitate şi tranzitivitate- ajunge la o concluzie de neînlăturat: dacă "Ţaţa-i viaţa" şi "Viaţa-i ţaţa", negreşit "Ţaţa-i ţaţa".
Omul este o fiinţă gânditoare şi apreciatoare de ars poetica. Astfel încât, mă înclin domnule Puşi. Mi-aţi adus un palid zâmbet
pe buze. La mai multe astfel de poezii.. lejere, cu sau fără un anume înţeles ascuns.

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.