luni, aprilie 17, 2006

Avertisment.

Către oricine ar putea primi şi decoda acest mesaj. Aici nava SigmaTel STAC9708.11, vorbeşte locotenent Marco Ribeira. Misiunea noastră a început în urma cu doi ani, iar acum ne aflăm la jumătatea drumului către Europa, satelitul planetei Jupiter. Când am pornit, această navă a fost un proiect multinaţional - mândria umanităţii. Situaţia politică de atunci a permis atât Eurasiei, cât şi Statelor Unite să selecteze şi să trimită câte 150 de oameni pentru a fi întemeietorii primei colonii permanente în afara planetei noastre.
Chiar dacă trebuia să lucrăm împreună, de la început nava aceasta a avut un caracter dual, cu doua structuri de comandă: Eurasia şi Statele Unite, controlate de un Consiliu în care se stabileau deciziile comune. Nu-mi aduc aminte să fi existat probleme până acum doua săptămani, când a început războiul acasă. Noi am primit un raport în care ni se spunea că Statele Unite au invadat Japonia, iar ei au aflat că noi i-am atacat în Alaska. Ordinele iniţiale au fost să ne continuăm misiunea ca şi până atunci. Imediat au început să apară tensiuni între membrii echipajului, a fost raportată chiar o altercaţie în sala de mese. Consiliul a hotărât să instituie Legea Marţială şi să înnarmeze câteva echipe de securitate, lucru ce a sporit starea de nervozitate (nu e prea plăcut să mănânci când un soldat în echipament de luptă complet se uită urât la tine).
După aceea, n-am mai primit nici un mesaj de pe Pământ. După o săptămână de tăcere dinspre Centru, am reorientat telescoapele către Pământ. Planeta era efectiv ruptă în două, iar Luna era în cădere spre rămăşiţele acum roşii ale Terrei. Ceea ce plutea în minţile tuturor se întâmplase - una dintre cele doua superputeri a folosit arme nucleare, ceilalţi au retaliat, iar forţa exploziilor a rupt planeta în două. Zece mii de ani de evoluţie au dispărut în mai puţin de cinci minute.
Revolta, căci nu o pot numi altfel, a început la câteva minute după aflarea veştii. Americanii au dat vina pe eurasieni, noi i-am învinuit pe ei şi a început să se tragă. Ce-a urmat a fost un măcel. Chiar eu am omorât doi americani care veneau după mine, apoi m-am ascuns într-un vehicul ce urma să-l folosim pe suprafaţa Europei. Am ieşit de-abia după două zile, împins de foame.
Din ce-am putut reconstitui, bătălia finală s-a dat în sala motoarelor, dar cineva a folosit o grenadă cu plasmă lângă staţiile de răcire. Au murit cu toţii. Am căutat şi alţi supravieţuitori, dar se pare că sunt ultimul. Probabil chiar ultimul Om din Univers, caci nimic n-ar fi putut supravieţui pe Pământ sau pe orbita acestuia.
Nava a suferit daune majore şi se îndreaptă mult prea repede către Europa - va arde la intrarea în atmosferă, peste exact un an, trei luni şi şaptesprezece zile. Am reuşit să măresc puterea emiţătoarelor şi să adun tot ce avem în baza de date într-un semnal radio, alături de această înregistrare. Astfel, dacă există alte forme de viaţă inteligentă în Univers, există o şansă să decodeze limba şi modul nostru de a comunica şi ar avea acces la date limitate despre cultura şi modul nostru de viaţă. Dacă nu, înseamna că după ce înregistrez acest mesaj şi-mi pun capăt zilelor, Umanitatea, poate singura rasă inteligentă din Univers, va dispărea pentru totdeauna pentru că un general fără nume a apăsat un buton roşu într-un buncăr. Nu faceţi greşeala noastră.

2 comentarii:

Andra spunea...

O navă plutea în derivă.. singura despre care nici măcar Marile Oficialităţi ale lumii nu aveau cunoştinţă. La bordul ei se găsea un număr de 264 oameni de ştiinţă, ostaşi experimentaţi ce au fost aleşi cu atenţie dintre pământeni... singurii capabili să reziste o perioadă sufient de ungă, în eventualitatea că prezicerile sumbre ale Marelui Oracolog Gredford Tallin se vor adeveri. Moartea Planetei!.. Unica lor misiune era aceea de a supravieţui, de a micşora posibilitatea ca rasa umană să înfrunte extincţia totală.
****
Bărbatul termină de descifrat codul ce pâlpâia vehement pe monitorul translucid. Îşi deconectă emiţătorul şi se întoarse încruntat înspre omul în uniforma gri-verzuie.
-Căpitane, se pare că înevitabilul s-a produs. Cu 17 ani mai devreme decât a prezis Marele
Gredford Tallin. Acum soarta omenirii se află în mâinile noastre. Toate avertismentele şi
prezicerile în care nu mulţi au avut curajul să creadă s-au adeverit sub ochii noştri. De acum, va trebui să ne îndreptăm cu viteză constantă înspre planeta Faith_EX, aflată la mai puţin de 522kl ani lumină şi să punem bazele unei noi colonii. Rasa umană va supravieţui... deocamdată. Avem dotările necesare pentru a înfrunta toate intemperiile planetei alese cu grijă de către Marele Tallin, însă suntem într-o continuă aşteptare. Omenirea are nevoie de contactul cu o altă
civilizaţie, de omogenizarea culturii şi a credinţei cu a acesteia.. altfel nimic nu va mai putea opri o nouă izbucnire sângeroasă, care să distrugă şi ultima rămăşiţă a speciei umane.
- "Omenirea s-a născut pentru a evolua, a se extinde şi, în cele din urmă, a se autodistruge". Cu toţii am auzit de această lemă enunţată cu mai bine de 13kl ani înainte de NucleoRăzboi. Tânărul căpitan îşi plimbă privirea peste aparatura de bord sofisticată -înainte ca nava să-i fie încredinţată nici nu-şi imaginase că tehnologia avansase atât de mult în ultimele decenii- şi, după câteva clipe de tăcere, urmă: Nu mai putem face nimic pentru acest Marco Ribeira. Informaţiile pe care ni le-a trimis vor fi păstrate şi "prelucrate" cu grijă pe alocuri.. dacă vor ajunge într-o bună zi sub mâinile Altcuiva, măcar să ne păstrăm un mic avantaj, pentru orice eventualitate...

pretzeL spunea...

-Matriarch...misiunea a fost indeplinita. (creatura ingenunche atat cat ii permiteau cele 6 picioare chircindu-si torsoul masiv int-un fel aprope amuzant de podeaua metalica)
-Excelent 37217...sunt multumit de tine...voi avea grija ca feromonul tau sa ramana in memoria colectiva multi eoni de acum in colo.
-Am facut doar ceea ce a fost necesar petntru supravietuire Matriarch.
-Da...creaturile acelea insipide deveneau prea puternice pentru binele lor. Bine...37217...esti liber sa mergi inapoi in Hexagon.
-Pt memoria colectiva, si se pierdu in musuroiala din sala tronului.
-Pt memoria colectiva raspunse intr-o doara Matriarch. In fractiune de secunda cat durase aceasta conversatie telepatica...viata ii parea goala si raspunsurile sece si supunerea mecanica a roiului il umpleau de plictiseala...ramasese singura creatura inteligenta din spatiul explorat de Mentati. Bineinteles vor coloniza si alte planete si Mentatii vor avea o aria mai mare de acoperire...poate vor mai gasi ceva. Dupa ghrelini si travianii aceeia imensi...acesti locuitori ai planeti albastre ii lasasera un gust amar. 10.000 de ani de evolutie, calatorii interstelare arme de distrugere in masa. Si totusi nu reuseau sa scape de ceea in final ii definea. Paranoia lor...dorinta de a se distruge...de a se macelarii! Doar 1 an si ceva de atacuri pshihice si au sfarsit prin a-si rupe planeta in doua.
Se simtea bine...se simtea puternic...si totusi singur. Inteligenta lui neimpartasita incepuse sa il umple de sictir...ajunsese sa admire oamenii intr-un fel ciudat...pt diferentele lor...ceea ce ii facea unici. Unic...un cuvant ce nu reusea sa inteleaga...desi parea a fi bletemul lul.
Matriarch se scutura...nu ii placeau deloc aceste ganduri. Ordona mental sa fie hranit si spalat. Mii de vietati minuscule tasnira din intuneric incepand sa ii escaladeza corpul imens si vascos. Se gandi sa se relaxeze si sa conecteze la roi...Se amuza...mentatul nr 8721 era agitat...wow, extraordinar...ce putea sa fie? Hmm...intercepteaza un mesaj...sa vedem..."Către oricine ar putea primi şi decoda acest mesaj. Aici nava SigmaTel STAC9708.11...

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.