sâmbătă, aprilie 29, 2006

Ea de-aici!

Femeile sunt rele. Femeile ştiu exact unde te doare. Femeile spun cu fiecare lovitură "Ia de-aici!", apoi te sărută. Aşa sunt femeile.

joi, aprilie 27, 2006

Gigi Becalisme.

M-am întors de la Buzău, unde am luptat pe viaţă şi pe moarte cu grătare şi beri. De asemenea, am făcut o nouă invenţie, care se va adăuga la şirul lung de invenţii ce-şi aşteaptă brevetul de la OSIM. Dar despre asta, altă dată.


În timp ce jucam o partidă de şah (Doamne, de când n-am mai jucat...acum văd că mi-a venit cheful de şah, să vedem cât mă ţine) mi-am dat seama că un adversar demn ar fi, pe lângă Kasparov, domnul Gigi Becali. De ce? Pentru ca domnia sa cunoaşte intim, în sensul că se identifică cu, destule piese ale jocului:
  • Turnurile - având atât de multe case, Gigi, ştie foarte bine cu ce se mănâncă turnuleţele şi alte elemente arhitectonice rromanes;

  • Nebunii - Gigi cunoaşte psihologia acestei piese foarte bine, a studiat-o îndelung si, dacă ar avea facultate, şi-ar putea da doctoratul în nebunologie;

  • Regele - Fiind trimisul Domnului pe Pământ, Gigi Becali se identifică foarte precis cu regele;

  • Pionii - Gigi ştie cum e să fii pionul altor oameni mai inteligenţi (vă salut, domnu' preşedinte).

Alte motive pentru care Gigi ar fi un adversar, cel puţin interesant:
  • Zmărăndescu.

  • Bănel, care ar lua-o ca pe un afront personal dacă Becali ar juca cu negrele;

  • Corsicanu scandând "Nu e Steaua!" în public, la partida de şah

duminică, aprilie 23, 2006

Hristos a Înviat!

Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Paştele, adică Învierea Domnului, aşa că vă urez şi vouă să aveţi parte de un Paşte fericit şi să-i aveţi pe cei dragi aproape nu numai acum, ci tot timpul.



Am fost aseară la o mică parte din slujbă, adică de pe la 11.30 până pe la 12.30, cu scopul declarat de a lua Lumină. E clar, noaptea de Înviere a devenit un eveniment social la fel de important ca Revelionul, şi nu numai judecând după haine: n-am mai văzut demult atâtea tocuri-cui, bluze transparente şi feţe de piţipoance fardate bine, ca pentru Mall. Se vorbea tare, se râdea bine pe tot felul de bancuri porcoase, ba chiar am văzut un cocalar şi o campioană care se frecau şi se molfăiau mai rău ca-n filmele porno. Mai lipsea să scoată telefoanele mobile să faca poze lângă preot şi să înregistreze slujba tot pe mobil ca să şi-o pună ringtone pe timpul sărbătorilor.

Că tot făceam o analogie cu Revelionul, chiar am văzut câţiva care veniseră cu vinul/berea după ei, probabil ca să-şi zică La mulţi ani! (să nu uităm că românii işi zic "La mulţi ani" cu orice ocazie, de la Crăciun până la zile de naştere, botezuri şi chiar parastase) la doişpe noaptea şi să închine un păhărel pe treptele bisericii. Bineînţeles, imediat după miezul nopţii au început să curgă mesajele scurte pe telefon. Ce-i asta, fraţilor, se dă un premiu pentru cel care imi zice primul să pasc fericit? Asta ca să nu discut despre Iepuraşul de Paşte, care devine un personaj din ce în ce mai dorit: "Fie ca iepuraşul să-ţi aducă...". Mie nu-mi aduce nimic iepuraşul, clar? Ba mai mult, nici nu cred în iepuri, Moş Crăciun sau Andreea Marin.

Şi altă chestie: de ce toată ziua de astăzi la televizor au fost emisiuni de gătit? Nu cumva gătitul trebuia să se fi făcut deja? Din câte ştiu eu, azi e zi de mâncat.

Hai mă, bucuraţi-vă!

joi, aprilie 20, 2006

Automobilistice.

Mi-a fost astăzi dat să văd cea mai nesimţită fiinţă cu carnet din Bucureşti. Mă deplasam cu viteza regulamentară pe Şos. Ştefan cel Mare şi, deodată, nebunie! Blocaj mare, şoferii înjurau, pietonii înjurau, poliţiştii înjurau! Pe banda a doua (căci prima era deja ocupată cu maşini parcate) oprise o blondă într-un Hummer H2, avariile puse şi vorbea la telefon! Hummer, Ştefan cel Mare, ora şapte! Se pare, totuşi ca acest model de maşină este extraordinar de bine antifonată, căci blonda ori nu auzea urările de bine pe care le primea ea, familia ei, mă-sa şi cu "ăla care te întreţine, curvo!", ori pur şi simplu nu-i păsa.

Pe această cale, aş dori să fac un apel către bărbaţii care le cumpără astfel de maşini blondelor: fraţilor, de ce să vă rezumaţi la maşini de-astea mici, de oraş? Iveco are nişte modele extraordinare - e drept, nu consumă atât de mult ca un Hummer şi nu vă puteţi da mari cu câţi bani aveţi voi de aruncat pe combustibil - sau, pentru iubitorii de est-european, există nişte Tatra deosebite, consumă la fel de mult ca un Hummer, dar nu oferă acelaşi lux opulent şi de prost gust. Pentru blondele avansate, care au condus deja Nissan Patrol, Hummer şi Lincoln Navigator, nu ezitaţi: cumpăraţi-vă tramvai!

E clar, la prioritatea de şmecher şi prioritatea de bemveu se adaugă o nouă categorie: prioritatea de ţăran cu gip, singura prioritate la stat! Cu cât e maşina mai mare, cu atât are voie să oprească unde vrea muşchiul lui de pe cortexul subdezvoltat.

luni, aprilie 17, 2006

Dimineaţă.

Te trezeşti din cauza soarelui ce trece printre draperii, totuşi nu te mişti, doar deschizi ochii. O simţi lângă tine pentru că te gâdilă părul ei pe faţă. Devii conştient şi de mâna ei care leneveşte undeva pe coapsa ta. Normal că nu te-ai trezit cu ea în braţe, asta se întâmplă doar în filme. În filme au şi draperii mai bune, prin care nu trece soarele dacă nu vrei şi probabil şi un ceas undeva pe perete sau măcar lângă pat. Te întinzi după mobil să te uiţi la oră: puţin trecut de nouă. Cam devreme, pentru duminică, dar acum nu mai ai ce-i face, nu?

Ca de obicei, ţi se taie respiraţia când te uiţi spre ea. Aşa, ciufulită şi adormită, cu o şuviţă de păr prinsă între buze şi respiraţia domoală, este mai frumoasă ca oricând. Haha! Uite, i se vede doar un picior afară din plapumă. Normal că ai trezit-o dacă te apuci să chicoteşti.
- Bună dimineaţa, iubito.
- Mmmmm...Ce-i cu tine treaz la ora asta?
Femeile au un al şaselea simţ referitor la timp. De fiecare dată îşi dau seama cât de devreme sau de târziu e şi niciodată nu te lasă sa pierzi timpul.
- Soarele. Vrei cafea?
- Numai dacă e făcută deja. Făcută de tine, adică.

Ai vrea s-o săruţi, dar îţi dai seama că nu ai o respiraţie tocmai îmbietoare, aşa că reuşeşti să-ţi înfrânezi pornirea. Drept compensaţie îţi freci ţepii de barbă proaspăt apăruţi şi porneşti spre baie. Cu cât te speli mai repede pe dinţi, cu atât apuci s-o săruţi mai repede, aşa că merită efortul.

Avertisment.

Către oricine ar putea primi şi decoda acest mesaj. Aici nava SigmaTel STAC9708.11, vorbeşte locotenent Marco Ribeira. Misiunea noastră a început în urma cu doi ani, iar acum ne aflăm la jumătatea drumului către Europa, satelitul planetei Jupiter. Când am pornit, această navă a fost un proiect multinaţional - mândria umanităţii. Situaţia politică de atunci a permis atât Eurasiei, cât şi Statelor Unite să selecteze şi să trimită câte 150 de oameni pentru a fi întemeietorii primei colonii permanente în afara planetei noastre.
Chiar dacă trebuia să lucrăm împreună, de la început nava aceasta a avut un caracter dual, cu doua structuri de comandă: Eurasia şi Statele Unite, controlate de un Consiliu în care se stabileau deciziile comune. Nu-mi aduc aminte să fi existat probleme până acum doua săptămani, când a început războiul acasă. Noi am primit un raport în care ni se spunea că Statele Unite au invadat Japonia, iar ei au aflat că noi i-am atacat în Alaska. Ordinele iniţiale au fost să ne continuăm misiunea ca şi până atunci. Imediat au început să apară tensiuni între membrii echipajului, a fost raportată chiar o altercaţie în sala de mese. Consiliul a hotărât să instituie Legea Marţială şi să înnarmeze câteva echipe de securitate, lucru ce a sporit starea de nervozitate (nu e prea plăcut să mănânci când un soldat în echipament de luptă complet se uită urât la tine).
După aceea, n-am mai primit nici un mesaj de pe Pământ. După o săptămână de tăcere dinspre Centru, am reorientat telescoapele către Pământ. Planeta era efectiv ruptă în două, iar Luna era în cădere spre rămăşiţele acum roşii ale Terrei. Ceea ce plutea în minţile tuturor se întâmplase - una dintre cele doua superputeri a folosit arme nucleare, ceilalţi au retaliat, iar forţa exploziilor a rupt planeta în două. Zece mii de ani de evoluţie au dispărut în mai puţin de cinci minute.
Revolta, căci nu o pot numi altfel, a început la câteva minute după aflarea veştii. Americanii au dat vina pe eurasieni, noi i-am învinuit pe ei şi a început să se tragă. Ce-a urmat a fost un măcel. Chiar eu am omorât doi americani care veneau după mine, apoi m-am ascuns într-un vehicul ce urma să-l folosim pe suprafaţa Europei. Am ieşit de-abia după două zile, împins de foame.
Din ce-am putut reconstitui, bătălia finală s-a dat în sala motoarelor, dar cineva a folosit o grenadă cu plasmă lângă staţiile de răcire. Au murit cu toţii. Am căutat şi alţi supravieţuitori, dar se pare că sunt ultimul. Probabil chiar ultimul Om din Univers, caci nimic n-ar fi putut supravieţui pe Pământ sau pe orbita acestuia.
Nava a suferit daune majore şi se îndreaptă mult prea repede către Europa - va arde la intrarea în atmosferă, peste exact un an, trei luni şi şaptesprezece zile. Am reuşit să măresc puterea emiţătoarelor şi să adun tot ce avem în baza de date într-un semnal radio, alături de această înregistrare. Astfel, dacă există alte forme de viaţă inteligentă în Univers, există o şansă să decodeze limba şi modul nostru de a comunica şi ar avea acces la date limitate despre cultura şi modul nostru de viaţă. Dacă nu, înseamna că după ce înregistrez acest mesaj şi-mi pun capăt zilelor, Umanitatea, poate singura rasă inteligentă din Univers, va dispărea pentru totdeauna pentru că un general fără nume a apăsat un buton roşu într-un buncăr. Nu faceţi greşeala noastră.

duminică, aprilie 09, 2006

Secs.

A cumpărat-o ieftin de la colţ, iar acum erau singuri, în întuneric. O simţea cum pulsează în mâinile sale puternice şi-şi dădea seama că este neîncepută. Cu mişcări sigure o decoji încet, o atât de încet, fără să spună un singur cuvânt. Era caldă şi umedă (aburindă ar spune unii), iar nările îi fură invadate imediat de un miros apetisant şi dulceag. Pe măsură ce-şi dădea seama că va fi o experienţă plăcută pentru amândoi, pofta creştea în el. Gura sa nesăţioasă o devora acum de-a dreptul şi se mânji, întăi pe degete şi apoi pe buze. Ce dacă erau în maşină? Ce dacă toţi trecătorii se uitau întâi miraţi şi apoi întorceau capul, nevrând să vadă evidentul. După câteva minute, simţi că nu mai poate, dar işi impuse să o savureze până la sfârşit - era a lui, o plătise şi nu avea de gând s-o lase neterminată, orgoliul său de bărbat îl ducea mai departe. La un moment dat, simţi cum se destramă în palmele sale, dar nu mai conta, frenezia începuse deja şi acum se grăbea, de fiecare dată tot mai repede. După ce termină, o aruncă ca pe o cârpă murdară. Înainte să plece, işi aprinse o ţigară şi trase puternic din ea.

Şaorma de la Genin - better than sex.
Această intrare a fost concepută după o idee de-a lui Răzvan.

vineri, aprilie 07, 2006

Big truck, small cock.

Am carnet de conducere de vreo două săptămâni şi până acum era cât pe ce să mă lovească două jeep-uri. Nu ştiu cum naiba se face că oamenii din gipane se simt stăpânii şoselelor, iar noi, poporenii de rând cu maşini normale ar trebui să le acordăm prioritate în orice situaţie. Sunt conştient de diferenţa de gabarit, dar asta chiar nu le conferă vreun drept special.
Oricum, pe aceasta cale, aş dori să le urez un călduros "ba pe-a mă-tii" posesorului unui Hummer H2 negru care nu s-a asigurat când a schimbat banda pe Magheru săptămâna trecută şi celui care conducea un BMW X5 (tot negru) care a intrat pe Ficusului din Bd. Aerogării fără să ia în seamă cealaltă maşină (eu) care făcea acelaşi lucru (eveniment petrecut astăzi în jurul orei 15).

marți, aprilie 04, 2006

Parlament pe liste

Astăzi, am făcut cea mai mare descoperire a ultimilor ani. Site-urile Camerei Deputaţilor şi al Senatului României. Cum o poză face cât o mie de cuvinte, iar o poză de parlamentar cât zece mii de cuvinte, vă las în compania aleşilor poporului.

Filipescu Teodor, PSD
Seamănă izbitor cu un şofer de pe 335 (să trăieşti, Nea Puiu!).

Nicolai Norica, PNL
Să nu uităm să-i cerem reţeta de zacuscă.

Moisuc Viorica Georgeta Pompilia, PRM
Orice comentariu este de prisos.

Pontifex Maximus, PRM
Sunt fan.

Terinte Radu, PC
Mi-a plăcut freza.

Iuliu Ioan Furo, PRM
69 de ani.

Magheru Paul, PRM
Un surâs cuceritor.

Dolănescu Ion, PRM
Nunţi şi cumetrii. Şi, deja tradiţionalul, Of-of, măi-măi.

Victor-Viorel Ponta + Daciana Sârbu = PSD (şi love, normal).

luni, aprilie 03, 2006

Vine vara. Poezie.

Frumoasă ca o plantă
Din America Centrală
Eşti...Nu eşti nasoală...
De nu mă iubeşti?

Nu mi-eşti amantă...
O! Dac-ai fi nasoală şi mai boantă,
Ai putea puţin să mă iubeşti,
Frumoasa mea de la Ploieşti?!

Hai, spune, da-a-a?
Aşa sunt numai eu nasol,
Dar sufletul nu-i gol.
Şi ce contează faţa-a-a...

Daca ai suflet? Vezi tu?
Ce-ar fi să stingem garagaţa?
N-ar fi mişto, nu-u-u-?
Ce-ai zice tu?! Dar ţaţa?

Care "ţaţa"?
Ţaţa-i viaţa!
Viaţa-i ţaţa!
Ţaţa-i ţaţa!
Poetul şi planta, Puşi Dinulescu

Mi-a plăcut mult poezia de mai sus. Intră în categoria "lejer, de vară", ca să ne aducem aminte că astazi a fost foarte cald, că eu m-am îmbrăcat în pantaloni scurţi pentru prima oară în acest an şi că vine vara!


Alex a fost foarte drăguţ şi m-a lăsat să postez în Timpul subiectiv o scurtă recenzie a Green Hours, barul meu preferat. Citiţi, comentaţi, întrebaţi şi ne vedem în green.