marți, martie 28, 2006

Viitorul sună bine?

Vă mai aduceţi aminte când eram foarte mici şi ne gândeam cum va fi în anul 2000? Invariabil, ne imaginam o lume plină de maşini zburătoare, de călătorii spre Lună şi spre alte planete, o lume plină de pălării ciudate şi de calculatoare vorbitoare.
Apoi, ne-am mai mărit şi am început să ne uităm la "Star Trek" şi alte seriale de gen, a ajuns "Războiul Stelelor" în România. Imi amintesc cum citeam prin "Chip" despre tot felul de tehnologii noi şi uimitoare, ce promiteau foarte mult şi păreau fantastice.

Mileniul (aşa cum a fost denumit în presă) a venit şi a trecut, fără nimic notabil. Acum, la sase ani după, stau şi mă gândesc unde suntem şi spre ce ne îndreptăm. Maşini zburătoare nu sunt, moda e ciudată, dar nimic argintiu strălucitor, iar calculatoarele merg pe acelaşi principiu de şaizeci de ani. În spaţiu n-am prea fost decât până pe Lună şi câteva sonde pe ici, pe colo. Sistemele de propulsie sunt aceleaşi, fără motoare warp, fără teleportare sau inteligenţă artificială. Ceea ce mi se pare mai grav este faptul că asemenea proiecte sunt atât de îndepărtate încât nici măcar nu mai visăm. Tot ce-am făcut în ultimii treizeci de ani a fost să luăm tehnologiile vechi şi să le facem mai mici şi mai rapide, fără un progres real ştiinţific.

În schimb, aplicaţiile militare sunt mai multe şi mai performante ca niciodată. Putem să ne distrugem cu atât de mult stil şi atât de rapid încât mi se zburleşte părul în cap (mă rog, părul care a mai rămas) numai dacă mă gândesc. Tot din aplicaţiile astea militare avem şi limitarea comunicaţiilor. Nu mă înţelegeţi greşit, am două telefoane mobile, internet tot timpul şi e deosebit de dificil să nu dai de mine, dar numai la nivel planetar. Pentru că (încă) n-am purtat un război în spaţiu, nu putem "vorbi" eficient cu Marte, să zicem. Trist.

Speranţa mea este în panica ce va veni curând din lipsa resurselor. Petrolul este pe sfârşite şi încă nu exista un combustibil alternativ. Semiconductoarele ajung la limitări fizice şi încă nu există altceva. Nevoia ne va împinge mai departe. Asta dacă nu ne distrugem planeta între timp.

3 comentarii:

marqy spunea...

asta aproape ca m-a facut sa plang. eh, sincer ma doare undeva ce se intampla cu planeta dupa ce mor eu. important e sa mai existe inca 60-70 ani

Snakeman__ spunea...

Cu riscul de a deveni un soi de gica contra al bloggului tau nu pot totusi sa fiu de acord cu tine. Partea militara e cea la care ma pricep cel mai bine asa ca o sa ma axez mai mult pe ea. Gandeste-te la scara mai larga. Sa luam aviatia de exemplu 1906- 3-4 aparate in toata lumea, niste biplane primitive care zburau 50-100 metri la o altitudine de 20 de metri maxim; 2006 aparata capabile sa atinga de trei ori viteza sunetului, viteze de croaziera supersonica, armament dirojat prin satelit, raza de actiune imensa, ce sa mai avioanele din ultima generatie nici nu pot zbura fara sa fie asistate de vreo 3-4 supercomputere,forma lor intrece orice film sau carte sf. E irelevant sa mai discutam despre vizoare infrarosii, echipamente care isi schimba culoarea dupa mediul inconjurator, rachete nucleare capabile sa faca o intraga planeta raf cosmic, operatii medicale cu unde radio sau laser, tehnologia clonarii, suntem la un pas de descoperirea inteligentei artificiale, samd. Comparativ cu evolutia de la inceputurile civilizatiei umane ultimul deceniu reprezinta fara drept de apel o explozie tehnologica. Si pe masura ce ITul se dezvolta alte tehnologii vor aparea in ritm ametitor. Si in caz ca nu stiai prima 'masina zburatoare' s-a inventat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, evident de catre nemti. Poate daca ar fi castigat razboiul poate am fi fost in cu totul alta lume, dar sa nu o dam in diverse.:P

pretzeL spunea...

Ha ha ha...ce tare!! Snakeman asta ar tebui sa iasa cu noi la o bere si o vorba...

Trimiteți un comentariu

Ţineţi minte, ne plac mai mult comentariile favorabile.