sâmbătă, noiembrie 07, 2009

Țintit.

Î: Care-i filmul porno preferat al inginerilor geodezi?
R: RineXXX!

joi, octombrie 08, 2009

duminică, septembrie 27, 2009

Skate zile 'oi avea...

Nu știu cum se face, dar nu prea am treabă des prin centru. Iar dacă ajung în centru, mă învârt pe la Romană. Astfel, plimbatul pe la Universitate se întâmplă mai rar. Cum, necum, vineri seara o ardeam studențește pe la fântână.

Tocmai ce dădeam să plec spre Batiștei când îmi atrage atenția un obiect străin de meleagurile acelea. Mă întorc mai bine și dau fix de "Monumentul skater-ului anonim". Imediat ce mi-am revenit din șocul inițial, mă apuc să studiez mai bine "forma de artă". Un individ pe un skateboard, cu un picior în ghips și o cârjă în mâna dreaptă se holba undeva în zare, spre TNB.

Sigur, acum toată comunitatea de băieței de liceu cu tuburi de graffiti într-o mână, role în picioare și caș la gură vor sări că ei de ce să nu merite un monument? În fond, testiculele trase printr-o țeapă au propria lucrare în București. Adevărat, n-am ce zice, dar parcă mai bine un testicul găurit decât un mucos în cârje. Măcar coiul înălțat către cer simbolizează lupta unor oameni pentru libertate. Da, este înjositor și jignitor, dar măcar sunt trecute numele lor acolo și chiar dacă implementarea e cretină, intenția e bună.

Puștanul pe placă nu reprezintă altceva decât pe sine, iar un dobitoc de 15 ani plin de pierce-uri și cu un viitor strălucit ca vânzător de cartofi prăjiți la McDonald's nu mi se pare prea demn de un monument. Și chiar dacă în goana noastră către mulțumirea tuturor națiilor am avea nevoie de un astfel de monument, nu cred că locul în care s-a luptat pentru libertate de mai multe ori e tocmai potrivit. În Herăstrau, la skateri acasă de ce n-au așezat monumentul? Pentru că Oprescu e cretin, de-aia!

Muriți, primarilor și consilierilor, O! recipiente fără sfârșit de șpagă! Muriți și lăsați-ne în pace!

marți, septembrie 22, 2009

Momente.

Toți avem zilele acelea epice, pe care le ținem minte toată viața și care primesc îmbunătățiri de fiecare dată când le povestim. Primul sărut, întâlnirea perfectă, croaziera romantică și buchetul de trandafiri, petrecerea aceea nebună al cărei suflet ai fost, o noapte de băută după care ai plecat cu fata cea mai frumoasă acasă.

Totuși, e interesant cum, câteodată nu poți uita anumite momente fără nicio însemnătate aparentă. Chiar dacă nu mai ții minte lucruri sau zile importante, îți poți aminti o imagine pe care ai văzut-o acum doi ani sau tonul vocii unei persoane.

Cu ce te afectează atât de mult fata care tremură înfășurată într-o haină pe care o poți descrie în detaliu? Ce anume din felul în care își fuma țigara s-a gravat undeva într-un colț de creier? Mai mult ca sigur ea nici n-ar știi despre ce îi vorbești dacă i-ai povesti. Cum poate o ieșire banală, plictisitoare și anostă alături de prieteni să-ți rămână arsă pe retină în detalii agonizante? Sau privirea pe care mi-ai aruncat-o atunci, știi tu...de fapt, nu știi și nici nu-ți vei putea aminti vreodată, iar eu nu am cum să ți-o descriu, pentru că nici eu n-o am pusă deoparte în cuvinte. O știu pur și simplu, așa cum a fost ea atunci.

Probabil e vorba de starea de bine. Nu bine pentru că așa ar fi normal sau bine pentru că ți-ai luat porția de endorfine. Nu, bine pentru că te simți cu adevărat împăcat și simți că atunci, în secunda aceea și doar atunci ești la locul tău în Univers. Atomii care te formează, sufletul care te animă și-a ocupat o fracțiune de secundă poziția confortabilă. Apoi te-ai mișcat iar și ți-a scăpat momentul.

sâmbătă, septembrie 19, 2009

Sâmbătă dimineața.

Sâmbătă dimineața, ora 07:30. O oră necurată pe care nu am prins-o foarte des. Ca orice om normal, dormeam, când Pac! mesaj pe telefon. Mă ridic dintre perne, dau gagicile și cocaina într-o parte și citesc mesajul crezând că este alt booty-call disperat. Ei bine, nu! Un număr pe care nu-l am în agendă mă anunță într-un limbaj de internaut cretin ceva despre "nevasta sărbătorită".

E clar că nu pe mine mă caută, îmi zic. Totuși, pentru posteritate răspund și eu cu un mesaj în care admonestez ușor respectiva persoană că m-a trezit și-i explic că n-am înțeles despre ce e vorba. Nu are rost să relatez întreaga conversație, e suficient să spunem că la un moment dat s-a aruncat termenul "bădăran" în direcția mea. Ba mai mult, pentru că cele două fotomodele pe care le aveam în pat mi-au ocupat locul și nu mai aveam unde să adorm, am și sunat la numărul respectiv pentru a clarifica situația. Nu mi-a răspuns nimeni.

Ce om normal la cap dă mesaje la ora 07.30 dimineața într-o sâmbătă? Cine? Probabil același om care va primi mâine dimineață și în cursul nopții sute de mesaje și apeluri de la mine. It's on, bitch!

P.S. Pentru a păstra discuția în registrul adevărului, trebuie să menționez că respectivul/respectiva căuta pe Cosmin și de-asta am insistat să ajung la soluția problemei, crezând că pot fi de ajutor cuiva. Iată, încă o data - Facerea de bine, futere de mamă.

joi, septembrie 10, 2009

Ca ieri, ca azi, ca intotdeauna.

„Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot”.

Mihai Eminescu
scris în "Românul află că…" , Timpul, 25 octombrie
1878